Doar ce-am şuguit nu demult, propunând liber de Dragobete Day…; dar ei nu glumesc! Iată că sunt nişte parlamentari care (îşi/ ne?) propun încă trei zile libere, de Înălţarea Domnului, de 10 mai şi de Constantin Brâncuşi. Un argument ar fi că românii n-ar avea la fel de multe libere legale precum alţi europeni; însă un contraargument ar fi că nici nu-s la fel de eficienţi ca alţii. Argumente ar mai fi că Înălţarea e mare sărbătoare religioasă, că 10 mai trimite la omagierea specială a unui rege important peste români şi că Brâncuşi e un mare sculptor, înalt precum columna şi, spunem noi, de vizibilitate universală, poate chiar şi perenă. Dar în context s-ar mai putea zice că, în felul lor, mari au fost/ sunt pentru români şi Ştefan, atlet al credinţei creştine, şi Mihai Viteazul, cel dintâi întregitor (iar o astfel de listă ar putea fi încă mai cuprinzătoare). Cât despre un Brâncuşi, da; însă n-ar fi un pic cu supărare pentru un Eminescu sau un Enescu?… Zicem şi noi. Cât despre libere, românii sunt destul de pricepuţi în a şi le lua. O demonstraţie ar fi chiar ziua doamnelor (şi a domnilor din preajma lor) care, pe alocuri, a ţinut de vineri până luni inclusiv. Iar într-o socoteală desăvârşit europeană (iaca, pe Traian l-am uitat mai sus; nu pe ăsta, pe celălalt!) ar putea fi şi aceasta un mic argument. | L.D. Clement
