Studii recente subliniază o dată în plus că persoanele care se concentrează asupra aspectului lor fizic sunt… mai surde faţă de „strigătele” de foame sau de saţietate ale propriului corp. Pentru multe dintre ele s-ar putea spune că foamea nu mai există.
Într-o societate în care obezitatea este din ce în ce mai stigmatizată, printre altele fiind sinonimă cu lipsa de voinţă, de implicare, cu lenea etc., adolescentele sunt din ce în ce mai preocupate de greutatea lor corporală, de aspectul fizic în general; de asemenea, femeile tinere. Iar mulţimea de reviste şi site-uri de modă, fitness, diete, regimuri etc. este guvernată de o regulă fermă: mai puţine calorii! Prin aceasta s-ar înţelege evitarea unor alimente, reducerea porţiilor şi, în general, o mai bună înţelegere a foamei de către persoane. De asemenea, un regim strict este preţul plătit de femeie pentru a îmbrăca hainele cele mai la modă, pentru a da bine la job, dar şi pentru a-şi găsi partenerul dorit, pentru a fi seducătoare. Aşadar, paradoxal, frica de hrană şi hrănire devine una din ce în ce mai prezentă într-o societate altfel caracterizată prin abundenţă.
În numărul din ianuarie a.c. al Jurnalului de Psihologie Socială Experimentală, un studiu pe această temă este rezumat simplu: prea multă preocupare pentru aparenţele fizice poate influenţa sensibilitatea persoanei faţă de semnalele intime cu privire la saţietatea şi foame. Iar obezitatea şi tulburările de comportament alimentar nu sunt departe… A te concentra asupra aspectului fizic poate aşadar duce la alterarea senzaţiilor de foame pe care ar trebui să le percepem, a capacităţii de a resimţi foamea şi, finalmente, duce la modificarea consumului de hrană.
Pentru cercetarea la care ne referim, specialiştii au avut în vedere 113 persoane. O grupă de femei venise fără să dejuneze, iar alta după ce dejunase. Apoi, cele care nu mâncaseră au fost invitate să studieze informaţii ilustrate despre slăbit. Pe urmă, toate au fost poftite să ia împreună o gustare… Şi s-a constatat că cele care anterior nu mâncaseră au consumat la fel de puţine alimente ca cele care erau „cu burta plină”! Aşadar, femeile din primul grup erau mai puţin sensibile la senzaţia de foame.
Un alt studiu, ce acum aproape zece ani, arăta ca femeile preocupate de aspectul lor fizic erau mai distrate, altfel spus mai puţin capabile de a se concentra asupra unor sarcini intelectuale complexe. Totodată, acestea resimţeau foamea mai puţin decât altele.
De regulă, persoanele care suferă de tulburări ale comportamentului alimentar confirmă că ar exista o relaţie între perceperea senzaţiei de foame şi gândurile lor. Ele identifică senzaţii de foame severă (mare, „de lup”) şi de saţietate excesivă, dar fără să perceapă foamea obişnuită şi saţietatea naturală.
Un alt studiu relativ recent, publicat în Revista de Relaţii Personale, vorbea despre aproape 200 de femei dintr-o universitate canadiană cărora li s-au pus întrebări despre greutatea ideală şi despre stima de sine. Apoi, cercetătorii le-au rugat să le mărturisească dacă discutaseră cu partenerii lor de viaţă sau cu prietenii despre aspecte legate de greutate… Finalmente, în urma răspunsurilor primite, a rezultat că femeile preocupate de greutatea lor primeau, de regulă, comentarii care le încurajau să slăbească. Şi chiar slăbeau, simţindu-se încurajate să o facă. Devenind din ce în ce mai preocupate de aspectul fizic… În schimb, femeile care primeau mesaje negative sau critice, slăbiseră mult mai puţin, deşi… erau şi ele interesate să slăbească.
O concluzie ar fi aceea că o preocupare asiduă pentru aspectul corporal, pentru slăbire, poate conduce atât la stres, cât şi la o atitudine de ansamblu care să complice şi să contracareze tentativele fireşti de pierdere a unor kilograme „în plus”. Cercetările recente conţin ecouri ale unora anterioare, potrivit cărora oamenii au mai mult succes de a-şi materializa intenţiile câtă vreme se simt motivaţi şi, mai ales, autonomi. Iar a face comentarii critice sau negative cu privire la aspectul corporal al unei femei, face ca, în primul rând, acea femeie să se simtă devalorizată. Şi acest sentiment poate altera în mod foarte serios stima de sine, depreciind eforturile personale de a pierde kilograme… | Adela Petrescu
