Într-o lume tot mai încrâncenată şi mai grăbită, în care „materialul” atârnă de prea mult timp atât pe buzele, cât şi în spatele tuturor, în care am uitat/uităm să (mai) evadăm din cotidian – dincolo de pseudosocializările impuse de mediul on-line, pescuitul recreativ/sportiv rămâne unul dintre pilonii adânci ai redobândirii echilibrului interior şi nu numai.
Deşi nici pescuitul nu a scăpat de „binefacerile” legislative din România, deşi numărul braconierilor s-a înmiit, iar interesele născute din exploatarea ilegală şi iraţională a ceea ce a mai rămas din fondul piscicol sunt imense, deşi defrişările şi goana după certificate verzi au distrus, iremediabil, multe pâraie de munte, câteva ore petrecute pe malul apei, cu lanseta în mână (gândind, bineînţeles, la capturarea monstrului ascuns în adâncuri, pentru că, la urma urmei, fiecare pescar îşi născoceşte şi îşi urmează propriul său Moby Dick de-a lungul vieţii), îţi redau liniştea şi tonusul necesare străbaterii cu succes, în continuare, a întortocheatei jungle cotidiene.
Cum mediul on-line a pătruns adânc şi în sfera pescuitului, fie el de competiţie sau (numai) recreativ, am remarcat, printre site-urile şi blogurile de profil în limba română, un blog – www.blogdepescar.ro – care urmăreşte atât legislaţia din domeniul pescuitului sportiv din România, în continuă schimbare, îndrumându-i pe cei interesaţi spre obţinerea unui permis de pescuit, de exemplu, dar care adună şi un mănunchi de poveşti petrecute pe malul apei, la pescuit, sau intră chiar în detalii tehnice legate în primul rând de pescuitul la răpitori cu momeli artificiale (spinning în termeni pescăreşti), articole în care descoperim detaliat, cu argumentaţiile aferente, informaţiile necesare, de la alegerea unui echipament de pescuit corespunzător (atât în privinţa îmbrăcămintei, cât şi a „sculelor” de pescuit), până la sfaturi privind folosirea nălucii de pescuit potrivite, atât ca mărime, culoare etc., cât şi ca stil şi tehnică de pescuit.
În plus, sunt abordaţi toţi răpitorii care pot fi întâlniţi pe apele publice din România, chit că vorbim despre pescuit la ştiucă, la avat, şalău, biban, păstrăv, clean sau – deşi mai rar, mai puţin şi mult mai mic decât în vremurile… apuse – somn.
Chiar şi iubitorii pescuitului staţionar pot găsi informaţii interesante, legate în primul rând de nadele şi momelile folosite în pescuitul crapului, scobarului sau a mrenei.
Fire întinse! | Iulian Cimpoeşu
