Ing. Cezar Straton, scriitor, publicist:
Eminescu. Eminescu sunt eu, ești tu, sun-tem toți. Este țara, mama, inima, țesutul nervos, celula osoasă a fiecărui român. Judec, simt prin el atunci când mă mândresc cu trecutul patriei ori îi deplâng prezentul, când îi deosebesc pe eroi de epigoni, când cred în iubire ori când îi suport trădarea, când sunt bucuros de rostul, de lucrul meu ori când mi-e rușine de fapta, de vorba mea.
Chiar acerba sa contestare, mai veche, mai nouă – de altfel anticipată de poet – mi se pare omagiu implicit și nu blasfemie: nu poți fugi, evada din sine, nu te poți nega decât prin anulare fizică, prin extincție. Dincolo de epitete și etichete, pilduitoare – dar și tristă – mi se pare acea metaforă a crinului unic, închinată Geniului de George Călinescu: e încă departe sorocul răsăririi altuia, unui nou Luceafăr.