„Ideea unui studiu despre scriitorii evrei din România s-ar putea să-i intrige pe unii. De ce să fie evreii separaţi de conaţionalii lor? Sunt ei oare diferiţi? Merită ei oare un tratament special? De ce? Nu sunt oare şi scriitorii de origine evreiască (suficient de) prezenţi în istoriile literaturii? Sunt doar câteva dintre întrebările la care se încumetă să răspundă această carte ce pune în lumină, într-o manieră specială, câţiva dintre scriitorii evrei din România.” Această notă este tipărită pe coperta a IV-a a celei mai recente cărţi semnate de universitarul sucevean Ovidiu Morar, „Scriitori evrei din România” (ed. Hasefer, 2014). Este vorba, de fapt, despre continuarea cercetării ce apărea în volum, cu acest titlu, în 2006, la Ideea Europeană, volum pe care editura îl anunţa atunci în aceşti termeni: „Specialist în domeniul avangardei, publicistul – extrem de incomod uneori! – Ovidiu Morar scrie despre scriitorii evrei din România într-un stil incomod, mânat de un zeu al dreptăţii, imparţial şi feroce. Cine sunt scriitorii evrei? În ce măsură ei se deosebesc de români, unguri, francezi şi în ce măsură se aseamănă cu aceştia? Aceste şi multe alte întrebări mai mult sau mai puţin incomode revin aidoma unui laitmotiv pe parcursul cărţii, scrise într-un stil alert, incitant”. Dacă prima carte îi avea în vedere pe Ranetti-Roman, prozatorii şi dramaturgii interbelici Felix Aderca, Mihail Sebastian, Max Blecher, I. Peltz, Ury Benador, Ion Călugăru, H. Bonciu, pe poeţii avangardei Tristan Tzara, B. Fundoianu, Ilarie Voronca şi Gherasim Luca, cea apărută în acest an la editura Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România îi adaugă pe scriitorii postbelici Maria Banuş, Nina Cassian, Aurel Baranga, Dumitru Solomon, Alexandru Sever, încheindu-se, cum altfel?, cu Norman Manea. Potrivit lui Ovidiu Morar, demersul este conceput „ca o pledoarie pentru recuperarea cât mai grabnică a literaturii scriitorilor români de origine evreiască şi fixarea acestora în sfârşit la locul ce li se cuvine în istoria literaturii române autohtone”, cu precizarea că „demersul rămâne deschis”. | L.D.C.
