Organ (universal) | Sensuri inter-zise

Preţ de un singur număr, imprimat la tipografia „Steaua” a lui David Bercovici din Bucureşti, în România anului 1931 a apărut (la data de 1 octombrie) revista „Pulă”, cu subtitlul „Revistă de Pulă Modernă sau Organ Universal). Potrivit lui Saşa Pană (atunci director al revistei „unu”, la care ajunsese un exemplar), vor fi fost imprimate nu mai mult de 20 de exemplare (după alte surse, doar 13), dintre care doar şapte vor fi fost distribuite. Un alt exemplar l-ar fi avut ca destinatar pe istoricul Nicolae Iorga, cu o dedicaţie anume: „Tu ai? N-ai!”. Reacţia lui Iorga a fost cea de a reclama publicaţia pentru conţinutul său „pornografic”. Reclamaţia are efect, autorii ei fiind deferiţi justiţiei şi ţinuţi pentru câteva zile la răcoare, la puşcăria Văcăreşti. Ulterior au fost amnistiaţi. Revista a fost o (scurtă) expresie a juvenilei avangarde româneşti, de numele ei rămânând atârnaţi pe atunci foarte tinerii, încă adolescenţi, Aurel Baranga, Gherasim Luca, Paul Păun, ce fuseseră anterior redactori ai efemerei revistei „Alge”. Există însă presupuneri că revista ar fi fost inspirată de Geo Bogza. În interior se găsea şi o imagine a doi dintre autori (dar e destul de dificil de desluşit care), pozând nud, erecţi (adică în picioare), cu explicaţia: „Redactorii-şefi ai revistei Pulă la lucru”. Revista avea să devină cunoscută mai ales datorită cotidianului „Curentul”, ce avea să titreze cu maximă responsabilitate: „Un scandalos atentat la bunele moravuri”. Se pare că presa avea informaţii de la prefectură şi de la parchet, în urma unor plângeri (sigur, una fusese a lui Iorga) în care se reclama conţinutul „scabros”, „porcos”, „obscen”. Pudic, „Curentul” transmitea că revista ar fi avut drept titlu „un Phalus” (dar nu-l avea!), asta fiindcă se jena să-i tipărească numele „de-a dreptul în limbaj popular”. Dar mai aflăm că publicaţiunea „îşi luase sarcina de a spune lucrurilor pe nume”, drept care realizatorii ei au fost vremelnic arestaţi pentru „atentat la bunele moravuri”. Numărul revistei „Pulă” conţinea, printre altele, poeme de Barnaga şi Luca intitulate „Femeia care încalecă normal” respectiv „Pe munte cu popi şi curve”, un desen de S. Perahim („Povestea unei fecioare care face pe nebuna”), o epigramă de Păun (despre blenoragie) şi un răspuns la epigramă, intitulat „În atenţia poetului român Paul Păun care a luat un sculament ca un balaur”.  | C.M.