…E caldă vestea cum că „cercetătorii desfiinţează miturile despre inteligenţa blondelor” (potrivit unui titlu de agenţie de presă), veste transmisă în Europa de britanici, în baza unor cercetări (ah, n-aţi ghicit!) americane. Ce concluzionează, negru pe alb (sau ca o şuviţă ca pana corbului peste una blondă) că o unică şi minoră trăsătură a codului genetic te face blond sau brun, iar acest aspect (vă vine să credeţi!?) nu are vreo legătură cu inteligenţa persoanei. Ştirea, aşa cum e trasă pe calapodul ştirilor, ar fi de natură să distrugă un stereotip pare-se că nu foarte vechi, însă de tot hazul, cum că blondele… Şi, probabil, odată cu acesta, şi bancurile despre… Înţeleg însă că serioasa cercetare n-a avut în vedere că bancurile (şi, dacă vreţi, stereotipurile) le au în vedere şi pe utilizatoarele de peroxid de hidrogen, şi pe ulterioarele, de vopsele, şampoane, creme ş.a.m.d. decolorante/ colorante. Şi nici că acestea se vor fi stârnit mai cu seamă în contul unora dintre ele, şi nu al „naturalelor”. De la o asemenea premisă, ar însemna că cercetările ar trebui reluate, în sensul de a se decide ce aspect genetic (sau poate comportamental!) dictează modificarea culorii părului (şi cu ce beneficii, în pofida riscului de prejudiciu, precum cel al încadrării voluntare în stereotip). Nu în ultimul rând, ar trebui de văzut cu toată atenţia de ce, deşi… mai puţin inteligente, blondele se bucură, pe de altă parte, de stereotipul de a fi „mai frumoase” şi (prin urmare?) „mai de succes” decât altele. Nu-i aşa?!
V-o imaginaţi pe Elena Udrea brunetă? Dar pe Daciana Sârbu? | L.D. Clement
