Mircea Diaconu, pe afişul filmului „Filantropica”, cu 12 ani înainte de a intra în rolul de europarlamentar
Nu-i tocmai aşa mare mirare că politicianul liberal-independent Mircea Diaconu s-a calificat în Parlamentul European şi chiar cu un scor atât de mare. Este foarte posibil ca mulţi dintre cei care recent şi-au concretizat simpatia pentru el în voturi să-l fi votat inclusiv pe actorul foarte popular de cinema, poate chiar şi unele roluri ale acestuia, de „om simplu”, aflat pe căi sinuoase, încercând să răzbată, ca erou moral, uneori donquijoteşte, printr-o lume nebună, plină de contradicţii; ca şi mulţi dintre spectatorii de film, de altfel. I-au mai fost însă de folos ANI şi PNL, structuri care l-au făcut să-şi ia în serios noul rol de victimă aproape inocentă.
Se pare însă că a contat enorm şi faptul că profilul recent al politicianului Diaconu a fost expus şi potenţat în talk-show-urile şi emisiunile de ştiri ale Antenelor care (cu voie, fără voie?) l-au transformat într-o maşină de smuls voturi ce, altfel, s-ar fi putut împrăştia haotic ori s-ar fi dus spre partidele aşa-zise de dreapta. Aşa că Diaconu a fost privit dintr-o dată în chip de politician de mare încredere, în orice caz unul mult diferit de alţii, de-a stânga ori de-a dreapta eşichierului, deveniţi antipatici. Rol nu cu mult diferit de cel al (manipulatului!) Spirache Necşulescu din „Titanic vals”, deşi acesta zicea… „Să nu mă votaţi…, fiindcă nu merit să intru în Parlament, pentru că eu n-am făcut nimic pentru voi şi nici n-am să pot să fac. De ce să vă mint şi să vă înşel buna voastră credinţă?”. De-acum, rămâne de văzut cum va gestiona parlamentarul european capitalul politic pe care şi l-a făcut şi care i-a fost scris… Aţi văzut „Filantropica”? Ovidiu Gorea (interpretat de Mircea Diaconu) întreabă: „Aveaţi o carte aici, «Nimeni nu moare pe gratis». S-a epuizat?”. Iar vânzătorul îi răspunde: „Bătaie a fost pe ea! S-a vândut fix trei exemplare”. | L.D. Clement
