– Suntem la a doua ediţie a „Zilelor Matei Vişniec” la Suceava şi la Rădăuţi (30 mai – 6 iunie), zile extinse anul acesta şi la Botoşani, Vatra Dornei şi Bistriţa. La ediţia întâi, am avut ocazia să vedem una din piesele dvs. montată la Teatrul Naţional din Craiova, am urmărit şi evoluţia unei companii americane. Ce surprize ne-aţi rezervat anul acesta?
– Mi-am dorit să propun anul acesta un fel de privire mai nuanţată asupra artelor scenei. Motiv pentru care am invitat o companie de clovni din Franţa (care joacă şi la Festivalul de teatru de la Sibiu), o trupă de actori români care utilizează marionete, un spectacol al Teatrului Naţional din Iaşi care implică o scenografie extrem de interesantă… Îi invit deci în special pe tineri în lumea limbajelor teatrale, doresc să-i fac să descopere frumuseţea clovnilor trişti, magia marionetelor pentru adulţi, complexitatea unui spectacol precum cel care vine de la Iaşi, cu piesa mea „Negustorul de timp”, care se joacă de fapt pe un imens cadran de ceas… Mai adaug aici şi propunerea interesantă din spectacolul „Angajăm profesionist” (după piesa mea „Angajare de clovn”) cu numere de pantomimă şi de acrobaţie. Iată-ne deci în plină panoplie a artelor scenei, despre care doresc de asemenea să discutăm cu publicul, după fiecare spectacol…
– Piesa „Negustorul de timp”, montată de Ovidiu Lazăr la Teatrul Naţional din Iaşi, se joacă de aproape cinci ani. Care ar fi argumentele acestui interes pentru ea, în fond al acestui succes?
– În primul rînd prin frumuseţea spectacolului. Totul s-a închegat bine în acest spectacol, Ovidiu Lazăr a avut idei formidabile, actorii sunt excelenţi, iar textul… cred că este de mare actualitate. Nu vreau să dezvălui „intriga” dar, aşa cum o arată şi titlul, este o reflecţie pe tema timpului. Pur şi simplu o agenţie începe să cumpere şi să vîndă timp. În definitiv suntem în plin capitalism şi în plină societate de consum, orice se vinde şi se cumpără… Numai că acest produs, timpul, se dovedeşte a fi mai delicat şi mai subtil decît altele. Iar atunci cînd nu este „tratat” cum trebuie, se răzbună. Aş remarca prestaţia deosebită a actorului care asumă rolul principal în acest spectacol, Doru Aftanasiu… Efectiv am impresia ca am scris această piesă pentru el. Şi aş mai adăuga un lucru: observ că piesa mea „Negustorul de timp” rezistă la proba timpului pentru că am scris-o în urmă cu 22 de ani…
– Anul trecut aţi avut doi invitaţi de marcă, actorul Constantin Chiriac, care este şi directorul Festivalului internaţional de teatru de la Sibiu. Tot anul trecut am putut discuta cu Mircea Cornişteanul, directorul Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Aflăm că anul acesta aveţi alţi doi invitaţi, criticul şi profesorul emerit George Banu şi directorul Teatrului Naţional din Iaşi, Cristian Hadgi-Culea…
– Sunt foarte onorat de prezenţa criticului George Banu şi a regizorului Cristian Hadgi-Culea. Despre Cristian Hadgi-Culea aş spune că este unul dintre regizorii noştri foarte importanţi, care a montat spectacole în toate teatrele importante din ţară şi care predă regie la Academia de Teatru de la Bucureşti.
George Banu s-a stabilit în Franţa în 1973 şi a avut o carieră absolut fabuloasă. Prin ceea ce a realizat, prin ceea ce a scris, prin parcursul său de profesor la Sorbona, prin funcţiile pe care le-a avut (printre altele cea de preşedinte a Asociaţiei internaţionale a criticilor de teatru) George Banu a adus enorme servicii României. Dar el este în primul rînd un mare specialist în ce priveşte arta spectacolului, o enciclopedie vie a teatrului mondial şi european, o autoritate în materie de fenomen artistic contemporan. El a scris pagini esenţiale despre numeroşi mari regizori contemporani, precum Peter Brook, dar a disecat ca nimeni altul şi straturile profunde ale aventurii artistice moderne. George Banu a fost de nenumărate ori moderatorul unor dezbateri importante la Festivalul internaţional de teatru de la Avignon, conduce o colecţie la una din editurile cele mai prestigioase din Franţa (Actes Sud-Papiers) şi este redactorul şef al unui importante reviste de teatru, „Alternatives théâtrales”. Prin eseurile sale care au avut un imens succes în lumea teatrală numele lui George Banu trebuie pus alături de alte nume româneşti care ne onorează, precum Mircea Eliade, Eugen Ionescu sau Emil Cioran. La Suceava, George Banu va susţine o conferinţă pe tema „De ce mergem la teatru/ De ce nu mergem la teatru” şi îşi va lansa cîteva din volumele de eseuri care i-au fost traduse în România, printre care unul intitulat „Iubire şi neiubire de teatru”. Îi invit efectiv pe suceveni să rezerve un loc pentru a asista la conferinţa şi întîlnirea cu această personalitate excepţională a culturii franceze şi române care este George Banu.
După cum îi invit să rămînă, după spectacolul „Negustorul de timp”, la o discuţie cu actorii, cu regizorul Ovidiu Lazăr şi cu directorul Teatrului Naţional din Iaşi, Cristian Hadgi-Culea.
