Am obosit şi m-am plictisit să văd români sătui de România. O zic aşa… ca etnic ucrainean! Absolut tot incompetentul, frustratul şi nimicul policalificat se simte dator să compare ţara cu el însuşi. Problema e că în loc să se concentreze pe deosebiri, punctează asemănările. Şi uite aşa România devine o ţară de nimic, plină de proşti, urâţi şi curve pentru că cel care emite judecăţile respective se uită practic în oglindă. Iar când se uită un bou în oglindă, ce poate vedea altceva decât coarne, ochi boldiţi şi mult muuuuuuuu în tot ceea ce face?
Eu sunt ţăran! Am pretenţia de a fi, din pricina vârstei, penultimul ţăran autentic din ţara asta (ultimul e Ionică, care e mai tânăr ca mine cu 2 ani). La mine în sat lumea se împarte în două: gospodarii şi nimicarii. N-am auzit încă gospodar care să vorbească de rău neamul în care s-a născut! De asemeni, nu am văzut gospodar care să aştepte să vină statul să-i facă ordine în gospodărie sau să-i mulgă vacile. Gospodăria cu acareturile şi vitele din bătătură sunt cartea lui de vizită. Cu cât sunt aceastea mai îngrijite, cu atât este mai bine văzut în ochii comunităţii. Reprezintă dovadă clară că e un om responsabil, harnic şi priceput. Iar numărul acestor oameni: responsabili, harnici şi pricepuţi este net superior celorlaţi. România este a lor, a celor mulţi care construiesc ţara prin ceea ce fac şi nu o distrug prin inerţie şi nepăsare. Nu mă credeţi, vă invit în satele bucovinene! După aia judecaţi ce este de judecat… | Dragoş Huţuleac
PS: Pentru că tot este campanie electorală, nimicarii sunt lesne de identificat deoarece folosesc des următoarea expresie „..ăştia ce ne dau?!?”… Deoarece sunt extrem de vocali şi au gura mare, am sincera impresie că absolut toate partidele politice o să le dea multă m…, mu…, muzică… :D!
