Când vine vremea ca absolventul – cu studii superioare, conform unui subiect recent – să fie gata-gata să găsească (în sfârşit!, că nu-i deloc o chestie simplă) un loc de muncă (şi are la mână patalama care să-l facă agreat în industriile lemnului, energetică, alimentară, asigurări, comerţ şi… cam atât, fiindcă altfel va trebui să accepte că el e singurul vinovat că e inadecvat pe piaţa joburilor) trebuie să se bucure şi totodată să se întristeze, fiindcă de regulă angajatorul se arată peste poate de mirat că insul care-şi oferă capul şi braţele ar vrea o leafă mai măricică. De obicei i se promite cea minimă pe economie, prilej pentru potenţialul angajat să nu priceapă din start care e diferenţa dintre el şi salahor, săpător etc., diferenţă ce-l păstrează, adesea, „egal în drepturi” (salariale) cu aceştia ani mulţi (nu buni!). Ca să priceapă, eventual i se spune că n-are experienţă şi chiar aşa este, fiindcă plătitorul l-ar dori, într-o ipoteză, şi tobă de carte, şi cu vreo 5 ani rutină în fel şi chip certificată şi probată. Doar într-o ipoteză însă, fiindcă pare-se că angajatorului însuşi i se întâmplă să se confrunte cu spinoasa problemă de a prefera pe bune un experimentat pe care să-l remunereze corect sau un inocent căruia, înainte să fie plătit ca atare, să i se tot impute că e tânăr, că e stângaci, că e becher. Iar asta până ce trec anii şi, eventual ţinut tot la minim pe economie, acesta să plătească altceva: că a îmbătrânit, s-a plafonat şi are familie grea. | L.D. Clement
Comentariul dvs.
ClementMedia.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!