Dragoş HUŢULEAC:
Educaţia este un proces care implică mai mulţi factori, printre care familia, societatea şi şcoala. Cei care se grăbesc să rezume actul educaţional doar la munca efectuată de cadrele didactice greşesc în primul rând faţă de ei înşişi. Îşi motivează, abordând acest punct de vedere, absenţa unor deprinderi sociale care i-ar face mai utili celor din jurul lor, poate chiar mai simpatici.
Acest articol s-a născut din discuţiile purtate cu diverşi părinţi care par că şi-au abandonat această calitate, punând în sarcina cadrelor didactice inclusiv cei 7 ani de-acasă datoraţi copiilor lor. Iar aici nu vorbesc despre persoanele care au serviciu. Culmea e că respectivii părinţi, în ciuda unui program de lucru deseori încărcat, găsesc puterea şi timpul necesar de a se ocupa de educaţia copiilor lor, oferindu-le atenţia de care aceştia au nevoie pentru a se dezvolta armonios ca oameni. Astfel aceştia devin fiinţe sociale şi nu panarame sociale care doar mimează condiţia de om crezând că în jurul banilor se învârte întreaga condiţie umană.
Celelalte mamifere bipede ce se acuplează doar pentru scopul imediat de a obţine un orgasm, copiii fiind un oarecare efect secundar al acestui act şi care nu produc altceva decât dioxid de carbon, nu par defel a-şi găsi timpul necesar îngrijirii unui suflet ce are nevoie în primii ani de o îndrumare morală, afectivă şi culturală imperios necesară pentru a-şi găsi rostul sau, dacă vreţi, drumul în viaţă. Astfel ne trezim în jurul nostru cu o mulţime de tineri ce cred că viaţa e o luptă pentru supravieţuire bazată pe instinct, nicicum împlinirea unui destin bazat pe evoluţie. Din acest motiv ei rânjesc, nu zâmbesc, renunţă să iubească preferând să se înmulţească, mai degrabă îşi pun piedică decât să-şi întindă o mână de ajutor, cu alte cuvinte, mai degrabă preferă să se identifice cu condiţia de animal decât cu cea de om. Iar când ajung în instituţiile de învăţământ nu mai ştii dacă trebuie să-i înveţi sau să-i dresezi…
Mărturisesc sincer şi deschis că urăsc şi dispreţuiesc părinţii care consideră că îşi pot creşte pruncii umplându-le doar pântecele, fără a le umple inima. Care nu înţeleg că odată ce ai un copil, acesta devine prioritar şi nicidecum propria-ţi persoană. Nu poţi să te iubeşti pe tine mai mult decât pe cel căruia îi dai viaţă. Făcând asta tu nu-l naşti, ci îl înmormântezi!… fiecare să înţeleagă ce vrea…
