Profesorul Marius-Costel Eşi: „Trăim vremuri în care orice formă de educaţie implică un cost de oportunitate” | Educaţia Altfel

Dragoş HUŢULEAC: Cine este Marius-Costel Eşi? Aş începe prin a aminti că este licenţiat în filosofie (1998), drept (2008) şi ştiinţe economice (2011), deţine un doctorat în Ontologie şi filosofia ştiinţei, obţinut la Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iaşi (2007). Este membru în bordul ştiinţific editorial al unor publicaţii (inter)naţionale (Research in Business and Management – SUA; Business and Management Horizons – SUA; International Relations and Diplomacy – SUA; International Journal of Scientific Research in Knowledge – Malaysia; Ecoforum Journal – Suceava; Revista România Azi – Suceava; EPISTEME – Suceava), membru marcant al unor comitete ştiinţifice în cadrul unor conferinţe de prestigiu din ţară şi din străinătate (Conferinţa Europeană e-Learning ECEL – Copenhaga, 2014; Conferinţa Internaţională LUMEN – Iaşi, 2013 şi 2014; Conferinţa Internaţională ’’Schimbare şi inovaţie în ştiinţele educaţiei” – Suceava, 2010), membru în diverse asociaţii profesionale(European Society for the Systemic Innovation of Education – ESSIE; Romanian Special Interest Group on Computer-Human Interaction of the Association for Computing Machinery). Are publicate 5 cărţi ca unic autor, peste 70 de articole ştiinţifice apărute în diferite lucrări de specialitate naţionale şi internaţionale (printre temele abordate pot fi amintite cele de ontologie, filosofia ştiinţei, filosofia limbajului, logică şi argumentare, economie, didactică/teoria educaţiei). A participat la numeroase sesiuni, simpozioane, conferinţe/colocvii naţionale şi internaţionale. Are o vastă experienţă în educaţie, în ceea ce priveşte activitatea didactică, predând discipline socio-umane în învăţământul preuniversitar de stat şi particular din Suceava din 1998. În prezent este lector universitar la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei în cadrul Universităţii ,,Ştefan cel Mare” din Suceava. Printre cursurile şi seminariile susţinute la universitatea suceveană de către distinsul lector universitar pot fi amintite Logică şi teoria argumentării, Filosofia minţii, Didactica domeniului şi dezvoltări în didactica specialităţii, Didactica specialităţii, Managementul clasei de elevi, Managementul organizaţiei şcolare). Iar lista nu se opreşte aici. O viaţă dedicată oamenilor, educaţiei, cercetării…

Marius-Costel EŞI: Vă mulţumesc pentru această descriere, caracterizare succintă, nu ştiu cum să-i spun.Va mulţumesc, de asemenea, pentru gândurile şi vorbele frumoase, cât şi pentru invitaţia pe care mi-aţi adresat-o.

,,Pot spune că viaţa mi-a oferit şansa de a face parte dintr-o lume pe care mulţi o râvnesc, dar puţini o înţeleg cu adevărat” 

– Domnule profesor, cum aţi descrie în trei fraze ideea de activitate didactică?

– Activitatea didactică presupune o provocare pentru cei care doresc să îmbrăţişeze o carieră de acest fel. Profesia didactică oferă posibilitatea unei motivaţii, pe de o parte, şansa de a colabora, de a lucra,  cu elevii şi studenţii, de a fi alături de aceştia, dar şi de alţi actori socio-educaţionali implicaţi în acest demers, iar pe de altă parte, libertate de exprimare şi autonomie în ceea ce priveşte exercitarea acestei profesii. Pot spune că viaţa mi-a oferit şansa de a face parte dintr-o lume pe care mulţi o râvnesc, dar pe care puţini o înţeleg cu adevărat.

,,Educaţia e pur şi simplu educaţie, nimic mai mult”

– Cum aţi descrie ideea de educaţie în raportul vocaţie-necesitate?

– A vorbi despre educaţie la nivelul unui astfel de raport, presupune, din punctul meu de vedere, a aduce în discuţie probleme referitoare la ceea ce înseamnă calitatea unui proces de învăţare în interiorul unui sistem social. Problema calităţii procesului de învăţare este una relativă, în sensul că o astfel de abordare trebuie să se raporteze la ideea de pragmatism. În plus, suntem obişnuiţi să admitem că un proces de învăţare devine eficient în măsura în care se dovedeşte a fi util actorilor sociali şi implicit, sistemului căruia aceştia îi aparţin. Cum putem vorbi despre problemele educaţiei, dacă unii dintre cei care ar trebui să slujească acesteia sunt, mai degrabă, preocupaţi (şi uneori obligaţi să fie preocupaţi) de probleme care ţin mai degrabă de birocraţie? Calitatea unui sistem de învăţământ şi implicit a unui proces educaţional se exprimă astăzi în manieră cantitativă. Cu cât aduci mai multe dovezi ,,scrise” (şi care presupun de cele mai multe ori costuri financiare ridicate) în faţa unor nenumărate organisme, respectiv comisii de control, supraveghere şi evaluare, cu atât eşti considerat că faci parte dintre cei mai buni. Au dispărut vremurile în care notorietatea celui mai bun era direct proporţională şi cu valoarea acestuia. De altfel, una dintre problemele majore ale educaţiei rezidă în faptul că educaţia însăşi are nevoie de educaţie. Şi nu este deloc onorabil că educaţia a ajuns să cerşească educaţie. Peformanţa în educaţie nu trebuie să se concretizeze prin birocraţie ştiinţifică şi personal administrativ excesiv. Aceasta nu înseamnă că cercetarea ştiinţifică trebuie să bată pasul pe loc sau că nu ai voie să te implici în cât mai multe activităţi generate de o sete de cunoaştere specific umană sau că nu e necesară o structură administrativă. Dar cred că toate aceste componente birocratice şi administrative ar trebui să fie adaptate nevoilor reale, conforme atât cu norme specifice principiului echilibrului, cât şi unui management cu adevărat pragmatic.Educaţia e pur şi simplu educaţie, nimic mai mult. Componenta vocaţională reprezintă, de asemenea, alături de cea socială, un indicator de bază în acest sens. Or, rezolvarea raportului vocaţie-necesitate (luând în considerare ideea de educaţie) constituie, în opinia mea, mai degrabă o problemă de principiu subiectiv al existenţei umane.