Selectiva (în ce priveşte conţinutul programelor sale editoriale) editură bucureşteană Charmides a pregătit pentru cititori, spre capătul anului trecut, şi un consistent (dar şi elegant!) volum al sucevencei Viorica Petrovici. Iar dacă v-aţi fi aşteptat ca (mai ales) poeta şi dăscăliţa de poezie să ne propună versuri, iată că „Sfinxul şi oglinda de jad”, cartea s-a cu numărul nouă, este (dar nu prima) de proză. Deja citită de (cel puţin) doi fini degustători de literatură, aflăm – de la Ion Roşioru, citat pe coperta a IV-a – că „lectura cărţii în care Viorica Petrovici face să alterneze proza cu poezia de factură Zen se vrea şi reuşeşte să fie un antidot împotriva vidului sufletesc, a singurătăţii şi chiar a morţii”; tot acolo, norocosul Gelu Vlaşin (nu doar fiindcă i s-a numărat printre primii cititori ai cărţii, dar mai ales – relata el pentru „Crai nou” – fiindcă, în urmă cu aproape 10 ani, ajungea cu întârziere, faţă de programul său obişnuit, în staţia feroviară madrilenă Atocha, după celebrul atentat!) spune că autoarea „reuşeşte să transpună în cuvinte o energie emoţională extrem de concentrată”; o „energie teleportativă care sparge bariera dintre ficţiune şi real”, furnizând lectorului confort, dar având şi potenţial terapeutic. | L.D. Clement
