Cartea publicistului şi scriitorului sucevean Cezar Straton, intitulată „Cezar’s. Dicţionar ludic” (Editura T, Iaşi, 2012), deşi se numeşte astfel, este şi nu este un dicţionar. Mai întâi de toate, invocă un cod livresc. Codul lui Cezar Straton! Precum pipa lui Magritte, ce îi ilustrează coperta a IV-a, care, dincolo de obiectul cunoscut pe care îl figurează la început, ulterior îl poate transfigura. Exact aşa cum, într-o abordare semiotică, un conţinut are o anume desluşire din perspectiva uzului şi normei, precum o mulţime de alte sensuri variabile de la receptor la receptor. Cod-ramă care, la rându-i, ascunde iniţial şi dezvăluie treptat alte coduri. Unul dintre acestea este în relaţie cu aspectul ludic (titlu şi provocare ulterioară). Da, se poate pune în discuţie o grilă ludică a cărţii, în legătură cu ipoteza-pretext că ar fi vorba (şi) despre „joacă” (de la sensul ei de – aparentă – gratuitate şi de la funcţia ei de certă iniţiere). Ba chiar şi de „joc”, în relativă dihotomie cu „joaca”, fiindcă se presupune că un lector, pe ăsură ce este sedus de propunerile autorului, devine din ce în ce mai implicat, astfel că, la un moment dat, va simţi chiar nevoia de a intra în competiţie de conţinut cu acesta, încercând, potrivit instrucţiei şi competenţei individuale, să genereze definiţii proprii termenilor de „dicţionar”, într-un acord sau chiar întrun dezacord cu Cezar Straton. Situaţie din care este de înţeles că volumul câştigă, în măsura în care reuşeşte să vorbească (bogat şi polifonic) cu mult dincolo de matca rigidă a textului tipărit.
„Dicţionarul ludic” este, aşadar, o lucrare de tip eseistic. De altfel, nu demult, a şi fost premiată, la secţiunea eseu, de Societatea Scriitorilor Bucovineni. Iar din privinţa cititorului, a oricărui cititor, ea s-ar putea număra, într-o primă instanţă, printre cele mai comode. Chiar şi pentru că poate fi începută pentru ca, la un moment dat, să fie lăsată o vreme (deşi nu cred că ar fi mulţi cititori care s-o lase din mână odată începută!) sau pentru că poate fi citită începând-o de la mijloc, de la final sau de la un termen anume. Oricare ar fi abordarea lectorului, el nu va putea să nu sesizeze (acceptând şi implicându-se în această „joacă”) intertextualitatea. În primul rând, una specifică dicţionarelor, „naturală” am spune, rezultând din simpla (aleatoriul fiind într-o anume măsură supus – doar – regulii alfabetice) alăturare de termeni, de definiţii şi „definiţii”. Căci, prin dicţionarul său, cititul (ştim că are o bibliotecă de invidiat) Cezar Straton ne oferă, printre altele, probe de lectură, de lecturi şi de cultură, probe de selecţie şi introspecţie, de mare mobilitate a gândirii. Întâlnim în cartea sa – explicaţi, povestiţi, reinterpretaţi – termeni ce se pot regăsi şi în dicţionarele obişnuite. Aproape întotdeauna, surprinzător de altfel, aşa încât, dacă am avea ca reper circumstanţial norma dicţionarelor clasicizate, definiţiile pot invoca fie aspecte lingvistice de uz curent şi de interpretare contextuală, fie aspecte enciclopedice, fie listele de citate alese etc. Spre o exemplificare nu trebuie decât să lăsăm cartea de aproape 400 de pagini să se deschidă undeva. Iată, am deschiso, potrivit „jocului” sugerat, între paginile 188 şi 189, pentru a întâlni decodări ale cuvântului „jug”, aspecte etimologice, particularităţi de contaminare politică şi politizantă („jugul fascist”), evocări ale unor realităţi pasate ori actuale, de natură agrară sau sportivă. Urmează (potrivit succesiunii specifice unui dicţionar oarecare) „juisări”; ni se evocă rapid, circumstanţele intercalându-se surprinzător şi sugestiv, pornindu-se de la înţelesul termenului francez la origine, date privind vânzările unei cunoscute companii farmaceutice într-o ţară sud-americană, trezind informaţii despre amor şi revoluţie, invocându-i subtil pe Borges şi Llosa, pentru ca un aprins preludiu de frământare socială (şi politică) să fie compensat, ca un scurt duş cu jeturi alternante, reci-fierbinţi, de informaţia că o mişcare populară şi-a stins energiile în frământări de aşternuturi. Undeva, ceva mai încolo, „jur” propune, printre altele, o scurtă întâlnire, condimentată prin polisemantismul cuvântului şi mai ales al atitudinilor, cu John Malkovich şi (fără a fi măcar numit!) cu Victor Hugo, prin vocea unui soţ care vrea să-şi piarză soţia, el jurând că ea n-a furat doar un borcan de compot de piersici, ci şi o conservă de mazăre… Puţin mai departe, cuvântul „jurist” ne atrage atenţia asupra unui alt cod specific lui Cezar Straton, al atitudinii/ percepţiei/ sugestiilor. Trecând de la zâmbete ghiduşe la cele ironice, iată că acum ia masca zâmbitorului caustic din public, ce-l înţelege pe omul legii („ca specialist în specularea lacunelor legii”) inclusiv drept utilizator legal al fărădelegii…
Dacă, aşa cum vă preveneam, un atribut special al cărţii este, fără îndoială, intertextualitatea, fie de aspect natural, fie de aspect natural-personal, generat de grila specifică de interpretare a autorului sau a autorilor citaţi ori invocaţi, una dintre consecinţe este şi postmodernitatea. Vădită, de exemplu, prin vicleşugul intelectual al autorului de a rescrie dicţionare şi de a inventa definiţii de nescris în dicţionarele academice, dar mai ales prin şăgalnica şi totodată complicata (complicitatea spre…) întreţesere de concepte caleidoscopic redefinite şi propuse redefinirii. Fiindcă, dincolo de pagini de carte, unde se termină pagina ori „Dicţionarul…”, acolo pot oricând începe alte pagini şi alte posibile varietăţi de dicţionar. Aşadar, scrierea lui Cezar Straton poate fi percepută şi ca o scriere infinită (din perspectivă strict auctorială chiar este; din câte ştim, un alt dicţionar, o altă versiune este în lucru!), inclusiv prin aspectul colocvial al acesteia, de convocare perpetuă la dialog. Da, cartea cuprinde, amestecate, semnificaţii culturale şi livreşti perene, anecdote cu umor, momente cu şi portrete de personalităţi istorice, politică, economie, administraţie, panseuri, mofturi şi adevăruri pe care le percepem a avea A mare, sexualitate şi ecologie, comentarii cu trimiteri directe la persoane ale momentului şi evenimente recognoscibile (unele din fericire, altfel din nefericire – de neuitat). Este un caleidoscop fantastic care ni se pune în mână. Deja rotit de autor, dar care suportă, de-acum, o infinitate de alte rotiri şi rostiri.
||| L.D. CLEMENT
Asi dori sa cumpar aceasta carte ( Dictionar Ludic ). Ma puteti ajuta? nu am gasit-o de vanzare pe internet.
Vă sugerez să luaţi legătura cu autorul; e posibil să mai aibă câteva exemplare:
https://www.facebook.com/cezar.straton?fref=ts