N-am citit niciodata mai mult decât am facut-o în ultimul deceniu al mileniului trecut, când pe piata româneasca am gasit carti la care nici n-as fi visat vreodata sa le pot atinge. Asa cum n-am citit niciodata mai mult decât de la începutul acestui nou mileniu si pâna azi, adica de când am permanent la îndemâna internetul.
Dar nu despre mine vroiam sa vorbesc aici. De câtiva ani încoace circula un mit care spune ca tineretul de azi nu mai citeste. Si asta s-ar explica prin aceea ca acesta are la îndemâna cu totul alte îndeletniciri, mult mai atractive si mai dinamice: calculatorul, jocurile, filmele etc. De la acest mit si pâna la previziunea unei subculturi în masa nu ar mai fi cale lunga, motiv pentru care apar tot felul de îngrijorari, dupa parerea mea total nejustificate.
Tocmai îmi propun aici sa desfiintez acest mit. Iar pentru asta dispun de o serie întreaga de argumente cu care vreau sa combat ideea în sine si, în contrapondere, sa sustin ideea contrara ca, de fapt, se citeste la fel de mult ca în urma cu doua decenii, daca nu cumva chiar mai mult.
Pentru a-mi sustine pledoaria într-o nota cât mai generala, ma voi opri cu exemplele numai la beletristica. Pentru asta nu e nevoie sa insist prea mult asupra modului în care se citea înainte. Cartea exista, atâta câta era (si ma refer în speta la cea buna), la biblioteci – cele personale sau cele colective – sau, mai rar, în librarii, procurata uneori cu eforturi. Ca numar de titluri însa era foarte putina. Daca îmi amintesc bine, toate editurile la un loc abia reuseau sa scoata anual o suta de titluri. Astazi se editeaza anual de câteva zeci de ori mai multe titluri Sa retinem totusi faptul ca tirajele de azi sunt cu mult mai mici decât cele dinainte.
Presa ultimilor ani a depasit orice limita a bunului simt în mediatizarea unor indivizi inculti, dar „forfaitori”, care „obosesc” si se „plictisesc” atunci când citesc, ei neexistând de fapt „nici macar în postura de cititor”, asa cum bine sublinia la un moment dat Alex Stefanescu. Ca sa nu mai vorbim ca tot presa, si nu scriitorii sau editorii neaparat, a tras – din fel si fel de date statistice mai mult sau mai putin închipuite – semnalul de alarma ca ne aflam în fata unui pericol iminent: sunt din ce în ce mai putini cititori de carte.
Cititorul de azi nu s-a schimbat prea mult fata de cel de altadata. Nu citeste oricine. Si azi – dar si atunci – cititul se face din pasiune. Din obligatie citesc doar (numai o parte din) cei care sunt constrânsi de vreo programa scolara sau de ritmul unei profesii care impune cu necesitate acest standard.
Nicidecum nu poate fi vorba despre o decadere a literaturii în România. Sau, oricum, nu din acest motiv avem de-a face cu o scadere a interesului pentru cultura a tinerilor în favoarea discotecilor, petrecerilor si internetului. De fapt, ce se scrie acum? Desigur, e un subiect mult prea larg pentru a-mi permite sa-l dezvolt aici. Totusi, ar fi de retinut macar ideea ca nu exista o portavoce de constructie si de ideologie a generatiei actuale de scriitori. În afara de câteva exceptii, care ar putea fi totusi niste poli de referinta, cei mai multi dintre scriitorii de azi (si n-am cum sa-i numesc altfel atâta timp cât ei publica în continuare carti), ramân cel mult o promisiune si atât, în timp ce unii nici macar la acest rang nu se ridica. E foarte greu sa vorbesti acum despre o generatie compacta din punct de vedere al ideologiei literare, nu toti suna la fel. Dar, asa cum mentionam, nu aceasta este cauza pentru care se face caz ca tinerii nu citesc. Si asta pentru simplul motiv ca apar atâtea carti de valoare, multe dintre ele editate pentru prima data în limba româna, încât este aproape imposibil sa acuzi faptul ca nu ai de unde alege cartea buna de pe piata.
Cumva nu primesc tinerii o educatie potrivita de la parintii, de la educatorii si profesorii lor? Dar depinde asa de mult pasiunea lecturii de mediul în care traim? Nicidecum. Fara discutie ca educatia este importanta, totusi ea nu are un rol determinant în a deveni un cititor pasionat. Daca îi chestionam pe cei carora le place sau le-a pacut lectura cel putin într-o perioada a vietii lor vom avea surpriza sa aflam ca aceasta pasiune nu le-a fost insuflata de cineva anume, ci s-a dezvoltat aproape singura.
Stau computerele si toate tentatiile de azi în calea apetitului de lectura a tinerilor? Dimpotriva. Nimeni nu ar putea contoriza vreodata câti tineri acceseaza internetul din dorinta de a lectura. Cartea editata în format tipografic devine încet încet o treaba perimata si costisitoare ca timp si ca bani. Pe internet totul este aproape gratuit si, unde mai pui ca poti gasi si o serie de conexiuni dintre cele mai simple si lamuritoare. Totul e sa ai o „tehnica” adecvata si sa stii sa discerni ce se potriveste cu tine si ce nu.
România de azi pare o tara cu principiile degradate, ruinata spiritual, corupta si aparent fara nici o sansa de resuscitare. Si ca sa avem spectacolul complet, mereu ne vom aminti de „vremurile bune”.
Un lucru e cert. În tara asta exista tot atâta cultura, daca nu chiar mai multa si mai vie ca înainte. Acest fapt nu se „aude” asa de acut, nu se face multa vâlva în jurul sau pentru simplul motiv ca nu face parte din interesul imediat al fiecaruia dintre noi, mai liberi, mai preocupati si mai ocupati ca oricând. Interesele de prim rang sunt acum de alta natura. De aceea, cât si cum se propaga cultura ramâne un fapt ascuns statisticilor de orice fel.
Înainte de 1989 se citea numai carte din librarie, din biblioteca personala sau din cea comuna. Azi cartea se citeste electronic, expusa mai viu, mai complex, sub diferite mixaje vizuale, îmbracata în diverse forme si formate din ce în ce mai atragatoare. De pilda, sub forma de bookfest cititorul de azi are satisfactia de a-l si vedea pe autor aproape „în carne si oase”, poate afla mai multe detalii despre îl poate chiar contacta mai repede si mult mai direct, dar în primul rând beneficiaza de detalii importante si repere inedite despre modele de succes.
Îmi amintesc pe vremuri când o biblioteca îmi permitea sa împrumut mai mult de trei carti, luam în graba multe dintre ele rasfoite suficient, dar nu reuseam sa le citesc pe toate, si asta nu pentru ca n-as fi avut timp, ci pur si simplu pentru ca nu erau pe gustul meu. Nu mi-as fi permis asta când cumparam o carte din librarie, desi uneori mai greseam si astfel. Azi, pe internet, totul e simplu, rasfoiesti în ritmul grabei tale orice, alegi exact ceea ce îti place si te opresti acolo unde vrei sa aprofundezi. Câta economie de timp, dar si de bani!
Azi modul de a face si de a cauta cultura este cu totul diferit. Odata cu internetul si nu numai, mitul accesibilitatii a disparut si el înghitit de o lume avida de informatie de tot felul. Daca nu ne oprim doar la ideea ca prin accesibilitate în cultura lecturii întelegem sa facem lucruri pe întelesul oricui, sa transmitem numai lucruri comune, ca un fel de a face un bine tuturor, atunci totul pare verosimil.
Carti exista pentru toate categoriile de cititori: si pentru elite si pentru ceilalti, indiferent de domeniile de preferinta. Televiziunile, radiourile dar si presa scrisa nu sprijina deloc cititorul dornic de literatura. În schimb, internetul compenseaza suficient acest mare neajuns. În loc de a merge la biblioteca si de a te îngropa în mirosul de carti poti foarte bine sa te afunzi în fotoliul comod de acasa si – fara bani, fara efort prea mare, doar cu niste click-uri simple – sa citesti tot ceea ce poti gasi într-o biblioteca.
Câti tineri citeau înainte? Daca bibliotecile si librariile erau pline de carti nu însemna ca erau si citite. Sora mea avea o biblioteca vasta, cu toate felurile de carti, dar abia a citit toata viata o jumatate dintre ele. Unii prefera sa citeasca, doar câteva pagini daca nu toata cartea, si nu cumpara decât putine carti. Azi se aleg si se citesc exclusiv cartile de care esti interesat, pentru ca nu mai este deloc la moda sa îti umpli rafturile de acasa cu carti.
În concluzie, nu se poate spune ca tinerii nu citesc. Dimpotriva, citesc si sunt multi dintre cei preocupati cu aceasta îndeletnicire nobila. Ei însa nu pot fi contabilizati, cuprinsi în statistici sau în circul public si mediatic al orelor de vârf si al bârfelor generale. De partea lor se afla internetul (dar nu numai), ca o adevarata alternativa de care cei care fac asemenea aprecieri nu par deloc constienti.
Asadar, scaderea interesului pentru lectura este o impresie falsa. Ca sa putem înregistra corect o atare tendinta trebuie sa ne raportam la o perioada anume. Iar perioada preferata cu obstinenta este cea de dinainte de 1989. Dar, pe vremea aceea lectura era un refugiu, cartile erau putine si greu de procurat. Nu exista pe atunci nici o alternativa serioasa si la îndemâna. Azi însa alternativele sunt multiple, dar asta nu înseamna nicidecum ca gustul cititului a disparut. Toti cei care au înclinatie sau interes în acest sens o pot face fara prea mult efort.
Exista pentru fiecare o vârsta la care se citeste mult. Unii o recunosc în perioada copilariei. Nu le spune nimeni sa citeasca sau ce sa citeasca, o fac din proprie initiativa. Dar o fac si sunt multi. | Petre RĂU
||| Din arhiva NordLitera
