Poetul sucevean Dan Cristian Iordache, la a V-a carte: „avatarurile domnului Oanea”

    ¤ Mircea A. Diaconu: „Dan Cristian Iordache are tot ce-i trebuie pentru a fi considerat un poet adevărat”

¤ Claudiu Komartin: „Dan Iordache este, la 42 de ani, unul dintre scriitorii bucovineni de azi pe care se poate conta”

În colecţia „Poeţi români contemporani”, editura Brumar din Timişoara a scos în urmă cu câteva zile cel de-al cincilea volum de versuri purtând semnătura lui Dan Cristian Iordache, unul dintre cele mai bine conturate nume ale cenaclului sucevean „Zidul de Hârtie”. Volum citit deja de poeţi foarte bine cotaţi în generaţia lor, atât ca autori cât şi în calitate de cunoscători ai fenomenului literar actual, care, prin spusele lor, dovedesc că autorul sucevean s-a aflat şi până acum în atenţia lor. Gabriel Daliş, poetul rădăuţean la origine, consideră că „felul în care Dan Cristian Iordache îşi scrie poezia urmează consecvenţa unor poveşti trăite sau imaginate; de aici şi plurivalenţa modurilor în care abordează cuvântul (…). Uneori abisal şi eteric, aminteşte de minunata poezie hispanică, alteori discursiv şi empatic, frecventând tendinţa maximalistă şi tentaţia spre aforism, în poezia bucovineană recentă Dan Cristian Iordache intervine eficient, nu cu agresivitate, ci cu decenţa şi politeţea unui George Damian şi voioşia gravă a lui Matei Hutopila”. La rândul său, poetul bucureştean Claudiu Komartin (redactor-şef al revistei „Poesis internaţional” şi, totodată, al Casei de editură Max Blecher), consideră decis că „avatarurile domnului Oanea” este, fără îndoială, „cea mai bună carte” a autorului sucevean. „Dan Iordache este, la 42 de ani, unul dintre scriitorii bucovineni de azi pe care se poate conta” afirmă Komartin, invitând cititorii să găsească temei spuselor sale: „Dacă nu mă credeţi, citiţi această carte şi descoperiţi frenezia unui discurs în esenţă biografist, cu irepresibile tuşe vizionare, din partea unui poet care mi se pare azi mai generos şi mai lipsit de complexe ca niciodată”.

„Dan Cristian Iordache are tot ce-i trebuie pentru a fi considerat un poet adevărat” notează, după lectura acestei cărţi, criticul literar Mircea A. Diaconu, care îi apreciază, printre altele, „unitatea de ton”, „maturitatea”, „stăpânirea textului” şi „o anume naturaleţe în a face maşinăria unui poem să funcţioneze într-un fel recognoscibil”. „Câteva poeme sunt memorabile” anunţă criticul literar, adăugând (într-un contrast cu percepţia celor de mai sus, care înscriu poetul într-un contur greografic şi de expresie „bucovinean”): „faptul că trăieşte la Suceava nu mai are pentru Dan Cristian Iordache nici un fel de relevanţă”.

Până la o recenzie a cărţii, mai semnalăm că volumul conţine atât poeme cât şi câteva (doar în virtutea unei convenţii…) proze poetice, unele dintre ele lăsându-ne nouă libertatea de receptori (din perspectiva unei alte convenţii, aceea că textul tipărit rămâne al lui D.C. Iordache, însă cel citit e al lectorului) să le tăiem în versuri. De altfel, undeva, o opţiune auctorială (cu mai largi implicaţii, fireşte) este chiar aceasta: „Totul devine un vers pe un mandat de arestare”. | L.D. CLEMENT