Sursă foto: Fast.mediamatic.nl
Ben
Desculţ prin Victoria Station
Citind Orson Wells
După o noapte friguroasă
Şi nişte găluşte irlandeze
Bucăţele bune care se strîng
Pe foi incolore, aşteptînd toate
Gura autobuzelor roşcate
Sau o lectură în Kings’ Street library
Mîini albe care caută
Mîini roşii care primesc
Cuvinte din care poţi face pennies
Toată ziua, într-o staţie din Tube.
Volubilis
pietre şi flori
plus un nume
tot ce-a rămas – timp rîzînd
insectelor
deasupra, oglinda albă
pentru călători morţi
şi pentru prieteni
între noi ziduri
acum ruine
asta-i Tot,
aici, în oraşul mort-
cît durează fumul ţigării
acum cînd cei vii
urcă spre mine
Negustorul de frigidere
sunt singurul; pe Talaa Sghira
şi în toată medina nimeni nu are
şapte frigidere; toţi vînd tricouri, pantofi galbeni
cu vîrf ascuţit, făcuţi de verii
mei jos în tanerii, căciuliţe colorate
sau albe, suc de stafide şi halviţe cu migdale, şaluri de mătase
sau nu, dar eu, eu sunt singurul
negustor, în magazinul meu
încap cinci frigidere
şi două-s lîngă scăunel, afară
turiştii vin şi pleacă
ziua începe şi trece
precum măgarii vînzătorilor de butelii,
dar eu, slăvit să fie Al-Kabir, eu o să rămîn
negustor în Fez, aici, pe scaunul meu,
între frigidere
