Printre recentele apariţii editoriale, un loc distinct îl ocupă cea intitulată Junimea literară (1904-1914; 1923-1939). Bibliografie (Ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2012) semnată de dr. Alis Niculică. E vorba de o lucrare de mult necesară, întrucât oferă cititorului interesat preţioase informaţii în legătură cu una dintre cele mai prestigioase publicaţii bucovinene de la a cărei primă apariţie a trecut mai bine de un veac şi care a avut un rol extrem de important în dezvoltarea vieţii culturale româneşti din Bucovina şi nu numai. Mai precis, autoarea a întocmit o evidenţă integrală a materialelor publicate timp de aproximativ trei decenii în revista Junimea literară de la Cernăuţi. Pentru întocmirea unui asemenea „inventar” de autori şi titluri, au fost necesare îndelungi eforturi şi multă stăruinţă pentru adunarea şi ordonarea atentă a informaţiilor. Şi asta cu atât mai mult cu cât, din nefericire, în judeţ (şi nici în altă parte din ţară) nu există o colecţie completă a acestei prestigioase publicaţii.
Lucrarea este precedată de o consistentă Introducere. Fiind temeinic documentată în această problemă (vezi, printre altele, lucrarea sa Din istoria vieţii culturale a Bucovinei: teatrul şi muzica apărută în 2009), dr. Alis Niculică reconstituie mai întâi contextul social-politic şi cultural (deloc favorabil românilor din provincie) al perioadei premergătoare apariţiei acestei reviste. Printre altele, cititorul află că Junimea literară nu a apărut pe un teren lipsit total de tradiţie. Anterior, trebuind să depăşească atitudinea ostilă a autorităţilor, reprezentanţii intelectualităţii româneşti din Bucovina (puţini, câţi erau la vremea respectivă) au pus bazele unor astfel de publicaţii: Crestomaticul românesc – 1820, Bucovina – 1848, Foaia Societăţii… – 1865, Aurora Română – 1881 şi Încercări literare – 1892. Apariţia acestora a avut loc (cu excepţia primului titlu menţionat) în împrejurările determinate de mişcarea revoluţionară de la 1848. Printre câştigurile dobândite atunci s-a aflat dreptul naţionalităţilor din imperiu la învăţământ în limba proprie. Ca urmare, tot mai mulţi copii români din această parte de ţară au absolvit diverse şcoli. În asemenea condiţii, deşi unele dintre publicaţiile menţionate au avut apariţii efemere, ele au avut totuşi partea lor de contribuţie la creşterea treptată a numărului de intelectuali români de aici şi, implicit, la ridicarea nivelului cultural al populaţiei. Un rol important în acest sens l-au avut şi reprezentaţiile teatrale sau şezătorile literare susţinute de trupele din Ţară şi de cei mai cunoscuţi scriitori români din acea perioadă, evenimente cu larg ecou în rândul populaţiei româneşti din Bucovina. Era deci cu atât mai mare nevoie de o publicaţie care să-şi aducă partea ei de contribuţie la cultivarea limbii române şi propagarea culturii. Într-un asemenea context, din iniţiativa unui grup de intelectuali din Cernăuţi în frunte cu Ion Nistor şi George Tofan, la 1 ianuarie 1904 a apărut primul număr al revistei Junimea literară, apariţie care, după cum subliniază autoarea lucrării, „trebuie pusă deci pe seama efervescenţei culturale care a cuprins Bucovina la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea” (p. 10). Intenţiile celor care s-au ocupat de întemeierea revistei sunt consemnate de Ion I. Nistor chiar în primul număr: „Dorinţa noastră cea mai vie, de care suntem însufleţiţi la edarea acestei reviste, este ca să deşteptăm în publicul român gustul pentru lucrări literare româneşti de valoare şi ca să facem ca ideile întrupate în ele să pătrundă în toate păturile sociale româneşti” (p. 11). Pentru împlinirea unui asemenea obiectiv de mare importanţă pentru populaţia din Bucovina era necesară gruparea în jurul Junimii literare a tuturor scriitorilor, consacraţi sau începători, din provincie.
Junimea literară a apărut în două etape distincte, total diferite din punctul de vedere al mediului social-politic şi cultural, fapt reflectat în însuşi conţinutul revistei. Prima este cuprinsă între 1904, anul apariţiei, şi 1914, când, datorită izbucnirii Primului Război Mondial, revista şi-a încetat existenţa. Referindu-se la felul cum a evoluat publicaţia în această perioadă, în editorialul După zece ani George Tofan preciza: „Am căutat să stabilim legătura culturală cu celelalte părţi ale neamului nostru, deşteptând în cetitorii noştri din Bucovina dragostea şi interesul pentru tot ce-i românesc, literatură, ştiinţă, muncă culturală şi cine cunoaşte împrejurările de la noi va şti că aceasta nu era lucru uşor, trezind în românii din celelalte ţări interesul pentru o frântură a neamului, care nu merită să fie dată uitării” (p. 15).
Cea de-a doua etapă se suprapune cu perioada interbelică, mai precis cu intervalul 1923 – 1939. Trebuie precizat că, în principiu, programul Junimii literare nu s-a schimbat prea mult. Altul era însă acum contextul politic şi cultural în care apărea, context la care revista s-a acomodat în foarte scurtă vreme. Ca urmare, s-a diversificat în mare parte însuşi conţinutul ei, printre colaboratori aflându-se oameni de cultură din întreg spaţiul românesc.
Revista şi-a întrerupt apariţia în 1939, pe fondul frământărilor care au cuprins întreaga Europă determinate de izbucnirea celei de-a doua conflagraţii mondiale. Se punea astfel punct existenţei uneia dintre cele mai prestigioase publicaţii româneşti. Adevăratele dimensiuni ale vieţii cultural-literare din Bucovina nu pot fi apreciate corect fără a lua în seamă contribuţia Junimii literare în această privinţă. În legătură cu aceasta, în 1934 Ion I. Nistor afirma: „Înfăptuirea idealurilor mari şi generoase nu aparţin unei singure generaţii, ci ea se săvârşeşte treptat de generaţiile ce se perindă una după alta ca şi undele apelor curgătoare. Timp de 30 de ani, în unire cu scumpii şi neuitaţii mei colaboratori, am muncit lună cu lună şi an cu an la editarea acestei reviste aşa de scumpă sufletelor noastre. Şi astfel am izbutit să prindem în numeroasele ei volume tot ce gândul şi sufletul nostru bucovinean au produs mai bun, mai nobil şi mai frumos în ultimii 30 de ani” (p. 19).
Se înţelege că în cele trei decenii de apariţie, în Junimea literară au fost publicate foarte multe materiale cu o tematică diversă. Cu atât mai dificil a fost demersul întocmirii evidenţei şi al grupării lor în aşa fel încât cititorul interesat să ajungă cât mai lesne la autorul şi la articolul căutat. Cu meticulozitatea care o caracterizează, dr. Alis Niculică a reuşit pe deplin să împlinească acest deziderat, organizând materialul după criteriul tematic. Ca urmare, cele câteva mii de titluri sunt grupate în următoarele capitole: Limba şi literatura română, Literatură universală, Folclor, Istorie, Viaţă culturală şi spirituală, Ştiinţe, Politică, Necrolog. Comemorări, Iconografie, Concursuri, premii, Bibliografii şi Poşta redacţiei şi administraţiei. La rândul lor, capitolele sunt structurate în subcapitole, fapt care vine şi mai mult în ajutorul cercetătorului. De exemplu, primul din capitolele menţionate cuprinde poezie, proză, teatru, memorii etc., în cadrul lor materialele fiind aşezate după criteriul alfabetic (al autorilor) şi cel cronologic (al titlurilor publicate). Să mai adăugăm şi faptul că autoarea a întocmit şi un Indice de nume care-l ajută în plus pe cititor să se orienteze în cadrul revistei. Analizând modul cum a fost organizată bibliografia în cazul de faţă, dr. Liviu Papuc, el însuşi specialist în domeniu, precizează în Prefaţă: „Descrieri unitare, rigoare în abordare, apropiată de pedanterie, dispunere a materialului care denotă cunoaşterea în profunzime a domeniului de activitate – toate acestea caracterizează realizarea deosebită a Doamnei Alis Niculică, aplicată asupra unei reviste la care a colaborat tot ceea ce a însemnat ceva în scrisul bucovinean (şi nu numai), începând cu membrii Academiei Române şi cu cei ai Societăţii Scriitorilor Români (nu mai dăm exemple, ele fiind la îndemâna oricui cercetează volumul), revistă care a debutat, a consacrat, a validat în timp nume ce figurează cu cinste în istoria literaturii române” (p. 8).
În concluzie, prin apariţia lucrării Junimea literară (1904-1914; 1923-1939). Bibliografie, printre puţinele de acest fel, dr. Alis Niculică împlineşte o datorie morală faţă de cei ce au trudit pentru apariţia şi apoi pentru ridicarea, în contextul şi la posibilităţile de atunci, a acestei reviste la înalte cote valorice. În acelaşi timp, oferă celor interesaţi de cunoaşterea vieţii culturale din Bucovina din acea perioadă posibilitatea de a culege informaţiile direct de la sursă. | prof. Gh. GIURCĂ
