> Asemănare. Scoicile, ca şi bărbaţii, se lasă foarte greu deschise. Dar după aceea sunt foarte uşor de devorat…
> Cablu. Într-o zi, doi evrei au găsit pe jos un bănuţ de aramă. Şi atât de mult, de intens l-au disputat, încât pe lume a apărut, astfel, primul cablu electric din cupru.
> Curaj. Sentimentele produc, stimulează curajul activ, filosofia pe cel pasiv, imaginar.
> Dorinţă. Se spune că voinţa se naşte din dorinţă, dar e invers: din dorinţă se întrupează voinţa.
Foame. A iubi înseamnă a vă fi foame unul de celălalt, dar fără a vă devora reciproc.
> Introspecţie. „Opriţi-vă din când în când în timpul zilei pentru a vă analiza şi a vedea ce predomină în voi: spiritul sau materia. Nu putem scăpa de acapararea materiei: avem cu toţi un corp fizic ce are nevoie să se hrănească, să bea, să facă mişcare, să se destindă, să doarmă, şi nu trebuie să îi
impunem nişte privaţiuni inutile. Corpul fizic trebuie să fie sănătos pentru a servi ca punct de sprijin, de suport spiritului, dar nu este necesar pentru aceasta să îi consacrăm atât timp şi atenţie. Supravegheaţi-vă deci şi, când vă veţi da seama că viaţa divină, viaţa spiritului încetineşte, deoarece corpul fizic
cere fără încetare, încercaţi să redeveniţi stăpâni pe voi înşivă pentru ca această stare să nu dureze. Când vă puteţi mulţumi corpul fizic şi în acelaşi timp să simţiţi acel elan, acea explozie, acea lumină care sunt manifestările spiritului, atunci bucuraţi-vă, fiindcă într-o zi spiritul va birui.” (O. M. Aivanhov)
> Otrăvuri. Începând cu 2006, China a devenit cea de-a patra putere economică a lumii, menţinând anual o creştere cu două cifre (peste 10%). Aceasta s-a realizat prin supraexploatarea resurselor şi a cauzat degradarea factorilor de mediu.Interesul autorităţilor pentru ecologizarea tehnologiilor pare a fi în creştere, dar atingerea standardelor moderne de mediu rămâne dificilă, lentă, costisitoare. Recent, China a insistat pe lângă Banca Mondială pentru ca aceasta să elimine din rapoartele sale datele, graficele referitoare la nivelul poluării în marea ţară asiatică, din motive de „linişte şi securitate publică”. Iată că vechea secretomanie comunistă funcţionează încă: mai degrabă opreşti publicarea adevărului decât să rezolvi problema! Totuşi, o cifră a „răsuflat” din impenetrabilele cabinete chineze: anual mor – din pricina unor boli generate ori agravate de poluare – peste 750.000 de oameni. Oricât de cinici am putea fi (referitor la măsurile severe de control a creşterii demografice practicate de China, de ce n-ar încerca şi cu cianură, vorba unui celebru banc?), ideea că anual mor „otrăviţi” atâţia oameni câţi locuiesc azi în zece oraşe de mărimea Sucevei este de natură a-ţi da fiori.
> Perseverenţă. Perseverenţa este nobleţea încăpăţânării.
> Pisică. Uwe, un factor poştal german (39 ani), şi-a unit destinul cu calina Cecilia, o fiinţă obeză, astmatică şi aproape muribundă. Deşi Cecilia are „doar” 15 ani, mirele nu riscă puşcăria, deoarece Cecilia este… pisică! „Cecilia este pentru mine fiinţa cea mai apropiată şi mai dragă. Ne mângâiem şi alintăm reciproc, iar ea doarme de la început în patul meu”, a declarat însurăţelul. Care a angajat o actriţă pentru oficierea căsătoriei, deoarece niciun primar nu a acceptat s-o facă. Îmbrăcată în alb, mireasa a mieunat cu graţie în semn de acord. Ulterior, din pricina emoţiei, a refuzat orice interviu şi s-a cuibărit în „patul conjugal”, unde a început să toarcă…
> Sinucidere (ratată). Fapt autentic: o sinucigaşă este salvată. Când îşi dă seama că mai trăieşte, întreabă în ce an se află. Disperată că a eşuat, înnebuneşte pe loc. Oare cum o fi fost mai bine (din punctul de vedere al bietei femei disperate, evident)…?
> Suflet. Anii se scurg, dar timpul sufletului este fără vârstă.
> Tăcere. O metaforă rară, aparţinând lui Malraux, citată de Eugen Barbu: „O tăcere foarte îndepărtată şi foarte apropiată, ca aceea a unei păduri saturate de insecte”.
> Ţuică. Dacă vă e frică să nu vă îngrăşaţi, beţi înainte de fiecare masă o ţuică. Ţuica elimină frica!
> Vârste (înşelătoare). „Meştere Cezar, ştii cum e: femeia de 40 de ani de azi e ca femeia de 30 de ani de pe vremea lui Balzac!„ (email de la prietenul ieşean Liviu Antonesi, un fin coneseur şi un subtil degustător, prin decenii, de eros, dar şi de agape). Ştiu, coane Liviule, ştiu… Dar, vai, n-am priceput, încă… dacă această „întinerire” o fi benefică în princip(i)al lor, doamnelor, ori nouă, domnilor… Ori ambelor tabere „combatante”…? Că – pornind de la bazele, diferenţele fiziologice eterne (asta e, frate…), başca progresele chirurgiei estetice şi cosmeticii – devine truism ceea ce scriu aici: rata „întineririi” femeilor e mult superioară, azi, vitezei de îmbătrânire, de legumire a bărbaţilor… Încât aş putea credita cu încă un deceniu constatarea ta mai sus citată: sunt destule femei de peste 50 ani care arată mult (prea) june… şi au şi pretenţii, dorinţe, aşteptări, pe măsura chipului, nu a buletinului… Oricum, iată, m-am „răzbunat” pe ele (sâc, sâc!) – punându-le între ghilimele juneţea aparentă, forţată, ce nu va putea fi niciodată echivalentă cu frăgezimea cărnii, cu puritatea primului sărut, cu… Oricât de invidioşi (biologic) am fi noi, bărbaţii, evidenţa e cruntă: mai multe sexagenare au parte, se bucură plenar de „prefix” decât sexagenarii… Să ne dorim, aşadar, să „prindem” şi noi, activi, vii măcar (un) 69… de ani. | Cezar STRATON
