Iată că se întrevede (deocamdată, cam atât; la nivel declarativ) o şansă întru dezvoltare (turistică, însă cu probabile rezultate benefice şi-n alte domenii) a Nebucovinei, adică acea parte a judeţului Suceava despre care credem că a avut de tras (părăsită, uitată) în zilele noastre nu atât de pe urma unui context istoric ce a pus, vremelnic, graniţe între aşezări ale acestor meleaguri, cât de pe urma iureşului rebrănduitor pe seama locului, acela care, bunăoară, găsea buricul unei Bucovine istorico-comerciale (sic!) la Gura Humorului, adică la doar câţiva kilometri de „restul lumii”, de ăilalţi, de nebucovineni, de cei fără etichetă şi preţ în raftul afacerilor actuale, care va să zică mai puţin vandabili sau, eventual, de dat pe sub mână. Prilej de discriminare politică şi economică faţă de care n-a sărit ca ars nici alde CNCD, ca autoritate a statului, n‑au sărit nici alde oengeuri care prosperă neguvernamental păpând bani guvernamentali şi europeni. Dacă n-au fost băgaţi în produs, în pachetul cu etichetă pompoasă, nebucovinenii au rămas să creadă că e doar vina celor care nu i-au anexat şi pe străbunii lor la imperiul de odinioară, rupând în două Ţara de Sus şi acum lăsându-i pe ei să fie mai de jos. Cu Baia lor, cu Probota rareşiană ori Slatina şi ce-or mai avea împrejur. Da, însă produsul „Nordul Voievodal” (neapărat cu V mare!), tocmai anunţat ca să ţie seama, târzior, şi de Baia, riscă să tragă altă graniţă (mde, doar turistică) între aceasta şi Siretul mai de nord şi mai puţin voievodal, Rădăuţiul cu, doar, o primă necropolă voievodală şi chiar Suceava care, devenind atât de bucovineană, poate că e dificil de voievodalizat. | L.D. CLEMENT
Citiţi şi „Nordul Voievodal”!
