¤ Primul program de responsabilitate socială al Adrem Invest din cadrul platformei “VIITORUL ALEGE INOVAŢIA” ¤ Sute de liceeni din Suceava, Craiova şi Tg. Mureş şi-au exersat creativitatea şi capacitatea de a inova prin intermediul cursurilor şi a concursului de proiecte din cadrul „Şcolii de inovaţie” ¤ Câştigătorii proiectelor au continuat incursiunea în sfera tehnologiei prin excursiile la muzee tehnice şi obiective industriale obţinute ca premiu
Adrem Invest – companie românească orientată către inovaţie, specializată în ingineria tehnologică – a premiat câştigătorii din cadrul concursului de proiecte al “Şcolii de Inovaţie”, primul program de responsabilitate socială al companiei desfăşurat sub platforma “VIITORUL ALEGE INOVAŢIA”
Ca urmare a cursurilor de creativitate şi inovaţie, susţinute de prof. Mirel Bănică, profesor asociat, Universitatea Bucureşti şi sociolog, Academia Română şi profesori universitari locali, elevii participanţi în program au înscris în concurs proiecte pe teme relevante pentru progresul tehnologic al comunităţii din care fac parte, precum automobilul electric, casa inteligentă sau energii verzi.
Adrian Bodea
“Premianţii concursului Şcolii de Inovaţie, alături de toţi ceilalţi liceeni care au participat la acest proiect, au dovedit că există pasiune, ambiţie şi idei, care aşteaptă un impuls pentru a fi dezvăluite. În plus, capacitatea de a crea şi de a inova ne defineşte viitorul iar responsabilitatea noastră, ca business de succes în domeniul tehnologic şi energetic, este să ne implicăm în transferul de cultură inovativă” spune Adrian Bodea, preşedintele Adrem Invest, motivând decizia de a realiza programe de educaţie pentru elevii din România.
Corneliu Bodea
“Proiectele înscrise în concurs demonstrează inventivitatea, interesul şi implicarea liceenilor în programul “Şcoala de Inovaţie”, fapt ce ne motivează să continuăm programul şi în viitor, într-o formulă extinsă şi îmbunatăţită”, adaugă Corneliu Bodea, vicepreşedinte Adrem Invest.
Lucrările înscrise în concurs au fost jurizate de o echipă formată din specialişti ai companiei Adrem Invest sub coordonarea preşedintelui juriului, Dumitru Prunariu, primul şi singurul român care a zburat în spaţiu şi ambasadorul Adrem Invest pentru acest an aniversar. “Sunt extrem de bucuros că am putut lua parte la acest proiect, pentru că întotdeauna este entuziasmant să vezi cum tinerii se mobilizează şi dau tot ceea ce au mai bun în ei pentru a atinge un scop. Elevii au nevoie de astfel de programe, iar iniţiativa Adrem Invest este laudabilă, mai ales pentru faptul că au ales un domeniu atât de important – creativitatea şi inovaţia,” declară Dumitru Prunariu.
Premianţii:
- Lucrarea premiată cu locul 1, pe tema “casa inteligentă”, prezintă macheta unei case moderne, atât din punct de vedere al design-ului, cât şi al tehnologiei încorporate şi este realizată de elevi din cadrul Grupului Şcolar “Traian Vuia” din Craiova.
- Premiul 2 a fost câştigat de către o echipă de elevi a Colegiului Naţional “Ştefan cel Mare” din Suceava care a abordat tema “automobilul electric”. Proiectul a propus un model care integrează tehnologii de economisire şi generare a energiei electrice.
- Pe locul al 3-lea se află o echipă a Colegiului Economic “Transilvania” din Târgu Mureş care a tratat tema energiei verzi. Elevii mureşeni au abordat subiectul amprentei de carbon şi au realizat un plan de modernizare a Universităţii „Petru Maior” din Târgu Mureş în vederea reducerii consumului de apă şi electricitate din cadrul acestei instituţii.
Premiile oferite se reunesc sub conceptul Şcoala de Vara Adrem Invest şi includ 3 activităţi ce s-au desfaşurat în lunile iulie-august, respectiv vizitarea Muzeului Tehnicii din Viena pentru locul I, o excursie de 5 zile la cele mai importante obiective industriale din România: Centrala Cernavodă, Centrala Porţile de Fier şi Barajul Vidraru, pentru ocupanţii celui de-al doilea loc şi vizitarea Muzeului Tehnicii din Bucureşti, pentru echipa de pe locul III.
Lista completă a câştigătorilor:
Loc I: Grupul Şcolar „Traian Vuia”- Craiova;
Echipa: Dumitrel Diana-Maria, Mandoiu Cristina-Florina, Stavaru Ana-Maria;
Profesor coordonator: Popa Cristina.
Loc II: Colegiul Naţional “Ştefan cel Mare”, Suceava;
Echipa : Blîndu Emanuel; Hunca Eduard; Iftime Costel; Simion Emanuel;
Profesor coordonator: Rotaru Fănica.
Loc III: Colegiul Economic “Transilvania”, Târgu-Mureş;
Echipa: Cucuiet Nicoleta Steluţa, Sălăgean Anca;
Profesor coordonator: Bălan Sorina-Mihaela. | Comunicat de presă, Simona Cojocariu, PR & Marketing Manager 2AI – Adrem Invest
>>> Imagini:
De 1964 nu am cum sa-mi aduc aminte, nu ma ncssuaem inca. Totusi, una din primele amintiri ale mele sunt troleibuzele 84 si 93 cu care ma ducea maica-mea la gradinita dupa ce-l lasam pe frate-miu la cresha. 93 era rotunjor, rotunjit. 84 avea forme mai unghiulare. Ambele cred ca erau marca Tudor Vladimirescu. Vorbesc de anul 1976, sau 1975 iarna, parca. Din 1986 imi aduc aminte Cernobeelul si cutremurul, ambele in august. Nu se vorbea deloc de acel dezastru, dar s-au repartizat pastile de iod (cred) care probabil se combina mai usor cu particulele radioactive si se eliminau mai repede. Un vecin fizician a veit cu un contor Geiger-Mueller si era evident ca in camera de la bloc, in dreptul ferestrei erau de 3 ori mai multe particule pe secunda decat in fundul camerei, care oricum depasea valoarea considerata acceptabila. In 1986 Bucurestiul se afla in perioada cea mai neagra de care am cunostinta. Demolarile erau in toi, o me2zga de noroi/pra de culoare gri maronie acoperea toate strazile. Autobuzele erau pline mereu, cu calatori atarnand pe scara. Se platea datoria externa, iar mancarea se obtinea greu, dupa lungi cozi in fata (sau spatele) vreunui magazin. Chiar si copiii si adolescentii deveniseram experti in a face doua sau mai multe cozi simultan. Se dadea benzina cu tzaraita, si tot timpul erau cozi de masini pe care le impingeau (ca sa nu mai porneasca motorul) diversi indivizi, de obicei pensionari. Aparusera adaptarile Daciei pentru butelie sau pentru neofalina. Se termina Canalul Dunare Marea Neagra. Se fabrica Rombac 111. Steaua castiga Cupa Campionilor, iar campionatul mondial din Mexic il transmiteau bulgarii noaptea tarziu. Aveam deja uniforme de garzi patriotice, si facusem deja practica de tir cu o flinta patetica, dar cu muntie reala (la 13 ani!). Prin iunie am avut niste ore de asa-zisa pregatire pentru aparare civila, unde se vorbea de tipuri de munitie si ce-i de facut in caz de atac nuclear din partea inamicului de la est(?). Avea sau avusese loc scandalul cu istoria Ardealului publicat de academia maghiara, urmat de o intrevedere acra la Arad intre Ceausescu si reprezentantii R.P. Ungara. Mi se pare ca pleca Andropov si venea Gorbaciov. Reagan incepuse o perioada de cheltuieli in armament salbatice (asa-zisul razboi al stelelor), la care sovieticii n-au facut fata. Iar in Bucuresti, prosperau cei care dadeau ore de karate si kung-fu prin salile de sport ale scolilor, sau cei care aveau pe mana vreo discoteca sau restaurant. Era si epoca seratelor de video, unde plateai 25 de lei si vedeai 3-4 filme (Chuck Norris, Madonna, Richard Gere) si aveai ca consumatie un Pepsi cumparat de la restaurant in navete de 12 sticle. Daca nu era Pepsi era bem-bem, sau Brifcor. Prosperau cei care vindeau si cumparau pe valuta din shop sau consignatie, la fel cei care lucrau pe la vama sau prin Irak si Libia. Lumea isi punea prin vitrine, intre bibelouri, cutii goale de coca-cola, sau sticlute de whisky de pe avion, semn de occidentalizare. Cine avea mergea pe strada cu punga de plastic de la ALDI, di Germania. Daca nu, mergeau si alea de la Comaliment. Se cautau pachetele de RT si Salem, Cromatic, Elcrom sau Telecolor, Lastun, Dacia 2000 (pe lista de asteptare), adidasii albi, iegarii, burlanele, jambierele, pulovarele lasate si cravatele inguste de piele de la fondul plastic. Tuturor le-a intrat pe mana macar o data un catalog Neckermann, dar erau unii care chiar cumparau, pentru revanzare, evident. Mai erau placile de inmatriculare cu 3 cifre, daca era 2B sau 4B inseamna ca era securist. Cele cu 12B erau de bicei BMW-uri sau Mercedes (bot de cal) in stare jalnica, la stilul Beirut sau Gaza, de obicei cu 2, 3 sau 4 studenti (?) arabi inauntru. La televizor rulau filme cu George Motoi si Vistrian Roman, Gheorghe Cozorici si Constantin Diplan. Se vindeau pe sub mana tzoale sau alte bunuri refuzate la export , iar tigancile vindeau seminte la cornet si gume cu surprize turcesti. Cumparam japoneze un mic colac impletit, oranjada pe care o mancam direct din plic, si drajeuri CIP. Parintii mai cumparau din cand in cand prin casa de comenzi, o chestie care nici in ziua de azi nu am inteles ce era, pentru ca faceai rost de alimente care nu se gaseau in magazine (lamai, bomboane cubaneze, ciocolatele chinezesti, banane, DERO automatic, HELLAS, smochine presate, etc.) Bref, niste vremuri urate, gri, aducatoare de nefericire, griji pentru ziua de maine, si frustrari continue. Nu se vedea nicaieri iesirea din tzarc. Totusi, avea un oarecare sharm. Deceniul anilor 80 i-a dat Romaniei lovitura de gratie la nivel de mentalitate colectiva, iar pentru Bucuresti a reprezentat libanizarea definitiva, in care se ineaca si in ziua de azi. Eu, acum, dupa aproape 25 de ani, consider ca am avut o copilarie prea scurta, prea lipsita de culoare, de jucarii, de joc, iar timpurile ce au urmat au continuat sa fie apasatoare pana tarziu prin 96-97 aproximativ. De prosperitatea relativa de dupa 2000 n-am avut parte pentru ca am plecat din tara, iar azi vedem cu totii cum stau lucrurile oriunde te-ai afla.