Gabriel Teodor GHERASIM, New-York:
La restaurantul românesc Transilvania din New-York a avut loc pe 17 februarie a.c. al treilea spectacol din acest an de redeşteptare a memoriei pentru martirii artişti Ion şi Doina Aldea Teodorovici. Interpretând magistral un compendium de cântece şi poezii în cinstea artiştilor basarabeni care au redeşteptat conştiinţa neamului românesc dintre Nistru şi Tisa pentru totdeauna, copilul lui Doina şi Ion, un artist desăvârşit el însuşi, Cristofor Aldea Teodorovici, a venit cu un ansamblu de cântăreţi, muzicieni şi actori, care au ţinut spectatorii captivaţi şi emoţionaţi de la începutul până la sfârşitul spectacolului.
Menţionăm pe Adriana Rusu, solistă de muzică uşoară cu un bogat palmares de piese înregistrate cu artişti din R. Moldova şi România, cu turnee în diverse ţări din Europa până în Orientul Îndepărtat. Cu o voce puternică, melodică şi duioasă în acelaşi timp, a abordat cu succes piese din repertoriul soţilor Aldea Teodorovici, cât şi din compoziţiile Sofiei Rotaru şi din repertoriul propriu.
Dorel Burlacu, dirijor şi pianist de valoare, colaborator şi solist cu diverse grupuri prestigioase muzicale, variind de la cele din R. Moldova şi din România, la cele din Polonia sau Germania, a contribuit la interpretarea şi aranjamentul muzical al pieselor regretaţilor Ion şi Doina, reuşind atât să păstreze fidel nuanţele originale ale pieselor, cât şi să le accentueze fin cu propriile sale armonii.
Gheoghe Postoroncă, chitaristul din acest ansamblu, a adus un acompaniament de mare valoare pieselor. Cu experienţă vastă în festivaluri internaţionale de muzică uşoară, a conlucrat cu succes la piese de forţă ale artiştilor din R. Moldova, România, Norvegia şi Irlanda şi a sintetizat armonios acompaniamentul pieselor din cadrul acestui spectacol.
O intercalare foarte reuşită a avut loc între piesele muzicale inspirate din repertoriul soţilor Aldea Teodorovici cât şi a altor cantautori de valoare români, pe de-o parte, şi poeziile româneşti recitate când tandru, când cu umor, când cu pasiune sau cu tristeţe de actorul Nicolae Jelescu. Maestrul Jelescu este directorul Teatrului Poetic „Alexei Mateevici” din Chişinău, un apropiat admirator şi colaborator al regretatului Grigore Vieru, şi care a însumat într-un interviu anterior următorul dictum, ilustrând, de fapt, foarte bine efectul avut asupra audienţei din sală: „Atât cât spune o poezie, nu spune un roman întreg.”
Şi într-adevăr, multe romane n-au spus ceea ce versurile rostite fluid şi şăgalnic sau grav şi mişcător de către maestrul Jelescu au spus. Voci din eternul românesc, ale poeţilor Mihai Eminescu, Dumitru Matcovschi, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Ion şi Doina Aldea Teodorovici, Lucian Blaga (ca să enumerăm numai câţiva) au intrat în fiinţele spectatorilor şi au reaprins candela spiritului românesc din întreaga audienţă.
Sufletul acestui spectacol a fost, desigur, cântăreţul Cristofor Aldea Teodorovici. Venind dintr-o familie unde bunicii au ştiut gulagul rusesc siberian, iar părinţii au ştiut „Poduri de Flori” pentru românii dintre Nistru şi Tisa, Cristofor a încântat sala cu vocea caldă, sinceră, expertă în a aminti vocea părinţilor pierduţi prematur, dar tot aşa de prezenţi ca şi spectatorii acestui spectacol omagial dăruit lor. Împreună am cântat cu el şi cu ei, cu soţii Aldea Teodorovici, „răsai ca grâul cel verde, ca lacrima”, „două lacrimi gemene, Chişinău şi Bucureşti, bucurii asemene, pe dragi plaiuri româneşti” sau „la zidirea soarelui, se ştie, cerul a muncit o veşnicie, noi muncind întocmai ne-am ales cu, ne-am ales cu domnul Eminescu” şi „bate un clopot ca o chemare, la Căpriana, în miros de crinişte, iar de la Putna, sfântă şi mare, dangăt de aur, răspunde în linişte”.
Pe durata spectacolului, o candelă firavă a luminat portretul lui Ion şi Doina, un tribut binemeritat celor doi artişti care au fost primele solii de românism şi au coalizat milioane de oameni care au spus, după 50 de ani de falsificare rusească, un adevăr demn de „împăratul este gol”: „Suntem români în Basarabia şi vorbim româneşte!”.
Pentru cei avizaţi asupra evenimentelor de redeşteptare naţională dintre Nistru şi Prut de după căderea comunismului, Ion şi Doina Aldea Teodorovici sunt la fel ca Mihai Eminescu: mereu actuali, eterni.
De aceea, acest spectacol, văzut cu aceeaşi admiraţie deja la Paris, Washington DC sau New-York, este o experienţă inegalabilă de românism frumos, elevat şi purificator, care trebuie propagat şi în continuare în toate colţurile din lume ale exilului românesc.
Sub titlul atotcuprinzător „Dragostea ce mişcă sori şi stele”, acest spectacol de excepţie a fost pregătit printr-o colaborare strălucită între guvernul R. Moldova, Asociaţia „Două Inimi Gemene”, „Moldova for Democracy and Development”, Departamentul Pentru Românii de Pretutindeni şi alte foruri ale Guvernului României. Mai mult, Guvernul Republicii Moldova, printr-o decizie mult necesară pentru asanarea societăţii româneşti din Basarabia, a declarat anul 2012 drept Anul Internaţional Ion şi Doina Aldea Teodorovici.
Fie ca acest spectacol să fie de bun augur pentru comemorarea celor doi soţi al căror motto era „Cu ajutorul artistului, Dumnezeu vorbeşte cu oamenii. Numai Cultura şi Credinţa ar fi în stare să oprească procesul bestializării societăţii”. Prin cântecul lor, fie pe malul Nistrului ocupat de armatele ruseşti până în ziua de azi, fie în Chişinău sau în Bucureşti, unde lumea îi adoră cu inimile deschise, Ion şi Doina Aldea Teodorovici ne-au lăsat moştenire dragostea şi reverenţa faţă de limbă, strămoşi, tricolorul şi civilizaţia culturii daco-româneşti. Aşteptăm ca spiritul şi exemplul soţilor Aldea Teodorovici să ne conducă şi nouă paşii, în continuare, înspre adevărul identităţii noastre ca oameni, ca urmaşi şi ca promotori ai valorilor neamului românesc.
Popularity: 3% [?]
105 afişări
