L.D. CLEMENT:
…Din oarece psiholingvistică ce-am învăţat cândva, mai reţin că majoritatea bebeluşilor dau să spună mai întâi „ta-ta”. La momentul acela, posibilităţile fonatorii ale pruncilor (doar) acestea sunt; le este mai simplu să abordeze o consoană dentală (t), decât unele labiale (m, p, b). Spre marea dezamăgire a mamelor care nu vor fi fost prevenite despre această situaţie şi, eventual, care nu s-au gândit să întrebe un logoped despre ce şi cum. Iată că, peste timp, un pic de reparaţie (morală?) în sensul acesta vine printr-o serioasă directivă europeană (ce urmează a se aplica din prima zi a lui Mărţişor): ambii părinţi sunt obligaţi să-şi îngrijească bebeluşul şi, mai mult, cel puţin o lună din concediul anume de îngrijire a pruncului va trebui luată de tată. Din informaţiile destul de sărace pe care le avem deocamdată, nu-i clar dacă Mama Europa îi va dota pe taţii noştri, în acest sens, cu o pereche de sâni ori dacă-i va obliga să meargă şi la cursuri de puericultură. Însă mi-e că în familiile noastre rosturile acestea erau îndeajuns de limpezi; şi că taţii care au de-a da o mână de ajutor o dau natural, şi fără directivă europeană, pe când ceilalţi… Chestia asta pare a semăna cumva cu deciziile unor înţelepţi de acum câteva decenii, care gândeau bunăoară că doamnelor le şade bine a fi şi tractoriste, sudoriţe, sondoriţe, mineriţe de abataj, numai bune de băgat în şut. Lăsând gluma la o parte, aşteptăm cu interes directivele cu privire la spusul poveştilor dinainte de culcare (fireşte, după o listă aprobată la Bruxelles) sau la rânduiala participării părinţilor la şedinţele cu doamna educatoare. Iar după ce se va decide şi asupra distribuţiei în familie a zilelor de gătit şi de plimbat aspiratorul prin odăi, vom fi, desigur, europeni perfecţi.
Popularity: 1% [?]
37 afişări
