L.D. CLEMENT:
Potrivit unui studiu realizat de GfK, numai 4% dintre utilizatorii români de informaţie mediatizată pe Internet ar fi dispuşi s-o plătească; alţi 22% ar vrea însă ca această informaţie să fie gratuită, dar asociată unei informaţii cu sens publicitar (care, zicem noi, să fie consumată, dar poate mai curând ocolită!). Iată, şi astfel poate fi ilustrat contextul actual când atâtea voci (de cunoscători, de aproximativ cunoscători şi de ageamii) se ridică, bunăoară, pentru „libertate” şi „democraţie” pe net, în sensul ca tot ce este astfel depozitat şi vehiculat să fie „la liber”. Cel mai probabil e că, treptat, nu va mai fi; sau va fi gratis doar informaţia foarte interesată a unor instanţe care o doresc propagată şi consumată repede şi pe nemestecate, într-un anume sens (cum sunt adesea – şi vor fi! – anumite informaţii politice, financiare, comerciale, inclusiv cele menite să inducă „tendinţe de consum”, iar apoi consumuri reale). Altfel, ce poate fi gratis pe lumea asta?! A fi ferm în a zice că nu vrei să plăteşti ce citeşti, ce vezi şi ce asculţi să însemne, poate, că eşti de aceeaşi opinie când este vorba despre ce introduci în gură sau despre ce pui pe tine? O asemenea logică se împotmoleşte imediat în adevărul că mai tot ce înghiţi ieftin (nu gratis!) implică riscul de a fi nociv ori ce îmbraci/ încalţi ieftin (nu gratis!) să te ţină… exact de cât ai plătit. Din nefericire însă, şi în adevărul că sunt atâţia dintre noi care încă preferă contrafacerea ieftină, minciuna, cărora (din comoditate, nu din altceva) le place să fie duşi de nas!
Popularity: 1% [?]
36 afişări
