L.D. CLEMENT:
Adevărat este că, de-o vreme ce se măsoară deja în mulţi ani, megieşii din satul urban, cei care-şi au casele nu doar alăturate, ci şi suprapuse, îşi vorbesc din ce în ce mai puţin. Vârstnicii ce‑şi mai ridică pălăriile şi se mai pun la câte un sfat; ăi mai tineri trec grăbiţi unul pe lângă altul, abia schiţând un salut, şi se duc iute în nevoia lor. Dintre cei mai politicoşi (ştiu unul dintre aceştia, acum la el mă gândesc!) salută tot omul întâlnit pe scară, că-i vecin, că-i musafir, că-i rătăcit, că-i cu sondaje, că-i cu pliante, că-i adăpostit de ger, că-i copilandru trimis de furi să iscodească pe la uşi; doar să nu rateze pe careva şi-apoi să i se reproşeze (chiar şi numai în gând) c-ar fi cu nasul pe sus. Oricum, destui sunt cei care habar n-au lângă cine locuiesc, destui sunt aceia care trec (că se presupune că trec, măcar din când în când) pe la asociaţia de proprietari doar să-şi achite utilităţile şi, eventual, să pufnească dacă-i costă prea mult. Iar acum e din nou vreme de adunări generale la cele asociaţii şi din nou la adunări (că-s poftiţi, că-s nepoftiţi) vin doar câţiva, poate că exact cei dintre care se aleg şefii şi sfetnicii, poate că exact aceia care, nu peste multe zile-săptămâni, vor fi bârfiţi, învinuiţi şi reclamaţi, peste tot pe unde se poate reclama, că fac şi dreg în folosul lor, nu al celor pe care – vezi Doamne – îi reprezintă. Dintre ei, se prea poate ca unii (începând cu cei suspect de interesaţi să se cocoaţe în ierarhiile dintre blocuri) chiar asta să urmărească, întocmai aşa să procedeze. Asta şi pentru că megieşii li-s nişte străini, platnicii sunt doar inşi buni de jumulit, iar prietenii şi partenerii, câţi vor fi fiind, buni de cinstit.
Popularity: 1% [?]
37 afişări
