„Scriptum”, an XVII, nr. 3-4, 2011

…Cum s-a ajuns aici? Cum s-a întâmplat ca „direct din cenuşa Marelui Incendiu din Chicago” (1871) Biblioteca publică Chicago să ajungă „una dintre cele mai reprezentative biblioteci din SUA” ne povesteşte de la Suceava (dar după o experienţă americană), în deschiderea celui mai recent număr al revistei „Scriptum” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbierea”, managerul Gheorghe-Gabriel Cărăbuş, sub titlul „Serviciile „viitorului” în biblioteca publică”, având argumente convingătoare că, punând „în centrul atenţiei UTILIZATORUL” (pe care nu-l percepem ca pe un cititor oarecare, ci ca pe un ins care urmăreşte ca în multiple feluri să-şi domolească foamea – neostoită – de informaţie) orice bibliotecă (iar noi nu se poate să n-o avem în vedere tocmai pe cea cu sediul la Suceava) poate să-i semene. De altfel, în ansamblul său, „Scriptum” ne vorbeşte în acelaşi sens. Nu pare a fi doar o revistă (strict) specializată, ci una generos deschisă spre o mulţime aspecte din conturul culturii şi educaţiei, iar, din această perspectivă, unui public extins. Spre exemplu, o prezentare a părţii a II-a a Proiectului „Ajutor la teme” (în care biblioteca suceveană este, desigur, implicată) implică numeroase voci din spaţiul şcolii (profesori şi elevi), dar şi al administraţiei locale sau al mediului de afaceri. În aceeaşi notă, „Vincero” (semnează Bogdan Ionescu) duce biblioteca atât în spaţiul muzicii, cât şi al protecţiei sociale. Un material ca „Interferenţe culturale la Cernăuţi şi la Suceava” (Vichentie Nicolaiciuc) ilustrază coerenţa comunicării culturale, în limbile română şi ucraineană” peste graniţa care taie Bucovina istorică. „Cartea de identitate” a dornencei Paraschiva Abutnăriţei probează aceeaşi comunicare peste Nistru, într-o „întreagă patrie de stea” – limba română. Exemplele sunt mult mai numeroase: Ion Filipciuc scrie despre sesiunea de comunicări „Ştiinţă, religie şi societate”, Alis Niculică despre manifestarea dedicată Unirii Mari de la Bibiblioteca Bucovinei, Nicolae Cârlan restituie alte inedite Nicolae Labiş („Mai sunt inedite!”, anunţă el), un „document” din 2004 ni-l reapropie pe regretatul Emil Satco vorbind despre poezia regretatului Gheorghe Lupu; pe de altă parte, câmpulungeanul Vasile Sfarghiu ne-o evocă pe vicoveanca (la origine) Valentina Vranău, slujitoare a cărţii sub Rarău. „Coborând pe Moldova, urcând pe Tibru”, Ion Filipciuc ni-l desluşeşte din pânzele sale şi dincolo de ele pe artistul plastic bucovinean, cu origini huţule, Vasile Hutopilă. Dintre „poeţii Bucovinei” îl citim acum pe Grigore Gherman, ce-a deschis gura în limba română la Herţa. În acelaşi număr îi citim pe Alexandru Ovidiu Vintilă (printre altele, despre poezia recentă a lui Ion Beldeanu şi despre „povestitorul” Mihai Iacobescu), Ion Popescu-Sireteanu (despre „arheologii Bucovinei”) şi nu în ultimul rând, din nou, pe Alis Niculică, semnalând cărţi (relativ) noi de Elena Greculesi, Nicolae Cârlan, Liviu Papuc, Mihai şi Maria Bocancea, monahia Elena Simionovici, pentru ca în „vitrina” copertei a IV-a să şadă altele, de Radu Florian Bruja, Florina Paşcanu, Petru Drişcu, Doina Cernica, Mircea Aanei, Ion Popescu-Sireteanu, Anica Facina, Constantin Rusu Bucovineanu, Paraschiva Abutnăriţei, Emanoil Rei. (L.D. CLEMENT)