Lerui – Ler… crenguţă de brad înstelat,
cât mă baţi cu ochii-n verde cătătură,
vorba să nu-mi pună lacătul pe gură,
să adorm de iarna clipei legănat,
cât, din Adevărul Veacului Dintâi,
strai de albe linişti gata-i să ne-mbrace,
pentru veșnicie să se facă pace,
Sărbători Înalte pune-mi căpătâi!…
Bate-n mine toaca inimii… și știu
că mi s-or alege bunele de rele…
În țărâna vieții, cele sfinte – stele –
odrăslesc Lumina Tatălui în Fiu.
Lerui-Ler, crenguță-n verde rourat
de o Sărbătoare fără de pereche,
îngerii îmi cântă Lerui la ureche…
Eu, pe neaua foii, trecu-L pe curat
şi, ducând în gânduri un crâmpei de cer,
sfânt aștept să ningă… ca-n copilărie…
Să pornim colindul vechi… de cine știe ?!…
– creangă de brad verde… Lerui… Lerui-Ler…
George L. NIMIGEANU
