L.D. CLEMENT:
Dacă într-un weekend televiziunile de ştiri n-au ştiri-de-ştiri, comit ştiri mai mărunţele. Iar dacă e loc, fiindcă nu-s destule cele mărunţele, se-adaugă comentarii, analize etc. la ştiri. Deunăzi s-a făcut filosofia cozii. N-a fost vorba de cea a mâţei lui Hagi Tudose, că aceea a fost răsscurtată; şi-n proză, şi-n realitate. Ci a „cozii la români”, aspect devenit fundamental şi cerându-se el singur cercetat de vreme ce tocmai „românii” se îmbulziseră iar; de data aceasta la peşte (că a fost dezlegare) şi la mall (că s-a mai deschis unul pe undeva). De aici, o întreagă clacă (…cam ar fi fiind vremea lor, după calendar) şi o energică dare cu păreri. N-am priceput până la urmă (dar trebuia să se ajungă la o urmă?!) ce-ar fi fost de reţinut, însă am rămas cu senzaţia că ideea ce trebuia să se lipească precum o ciungă bine mestecată de talpa pantofului ar fi c-aşa suntem noi, neam de nostalgici, că ni s-a inoculat în genă dorul „cozii comuniste” şi de aceea ne rânduim în lungi aşteptări şi la moaşte, şi la pui de 8 lei kilul. M-aş fi aşteptat însă ca spre dreapta ilustrare a „cozii comuniste” să se arate şi cum se calcă în picioare occidentalii sau extremorientalii când li se deschide câte un magazin care-i face curioşi şi dornici; cum stau ei la cozi până şi doar în chiloţei, dacă „legea” inaugurării aşa o cere (şi o mai cere: la un astfel de eveniment, nu se poate să nu vină toată presa!; publicitatea e sigură şi e gratuită); m-aş fi aşteptat să-l văd şi pe însuşi Mr. Bean, dintrun filmuleţ de odinioară, cum, cu noaptea-n cap, în prima zi din an, se pune la rând la solduri, ba încearcă şi să sară coada, să fie un pic mai în faţă. De ce?! Fiindcă şi el e nostalgic…