Cancerul pulmonar reprezintă una din principalele cauze de mortalitate datorată neoplaziilor, atât în cazul bărbaţilor, cât şi al femeilor. Prevalenţa lui este depăşită doar de cancerul de prostată şi de cancerul mamar, însă mortalitatea prin cancerul pulmonar nu este încă surclasată de nici o altă malignitate. De exemplu, în Statele Unite, în anul 2004 erau prognozate 160.440 de decese prin cancer pulmonar, comparativ cu 127.210 decese prognozate prin cancerul colorectal, de sân şi de prostată, combinate.
Datorită descoperirii tardive, deseori în stadii depăşite din punct de vedere terapeutic, doar 14% din pacienţii diagnosticaţi ajung să supravieţuiască o perioadă de timp mai îndelungată (5 ani). Se estimează că peste 1.3 milioane de persoane mor anual, în întreaga lume datorită cancerului pulmonar. Principalul factor etiologic implicat în apariţia bolii este fumatul. Incidenţa de apariţie a cancerului pulmonar depinde foarte mult de momentul în care individul se apucă de fumat, numărul de ani dedicaţi fumatului, numărul de ţigări sau de perioada în care este expus unor alţi factori de risc. Probablitatea de apariţie a cancerului pulmonar este relativ redusă până la vârsta de 39 de ani (pentru ambele sexe), însă apoi începe să crească pe măsură ce individul înaintează în vârstă. Maximul incidenţei este în jurul a 70 de ani.
Cancerul pulmonar este o afecţiune ce se caracterizează, ca şi alte neoplazii, prin creşterea necontrolată a celulelor în interiorul plămânilor. Aceste celule formează în final o masă tumorală care se diferenţiază de parenchimul sănătos înconjurător. Astfel de tumori sunt periculoase prin faptul că determină un “furt” cronic de oxigen şi substanţe nutritive, spoliind organismul de ele, dar şi prin faptul că exercită o compresie pe structurile sănătoase din jur. În plus, celulele neoplazice pot metastaza, determinând extinderea cancerului la structuri aflate la distanţă de sediul principal.
Cel mai frecvent agent etiologic implicat în apariţia cancerului pulmonar este reprezentat de fumat (activ, dar uneori şi pasiv). Totuşi, cancerul pulmonar apare şi la indivizii nefumători, în aceste situaţii fiind corelat cu expunerea cronică la pulberi precum azbestul (azbestoza), cu poluarea exagerată a aerului din zonele industriale sau chiar cu factori genetici. Cancerul pulmonar poate fi primar sau secundar. Cancerul primar este cel care are origine în structurile plămânului, în timp ce forma secundară apare prin metastazarea altor malignităţi. Plămânul este unul din cele mai frecvente organe în care se localizează metastazele, alături de oase, ficat şi creier.
Tipurile specifice de cancer pulmonar includ:
1. Cancerele pulmonare nonmicrocelulare:
– Adenocarcinomul: care reprezintă cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat, reprezentând peste 30 – 40% din totalul cazurilor;
– Carcinomul cu celule scuamoase se află pe locul 2 în ordinea frecvenţei cancerelor pulmonare, el fiind diagnosticat în 30% din cazuri;
– Cancerul cu celule mari reprezintă 10% din totalitatea cancerelor pulmonare;
2. Carcinomul cu celule mici apare la 20% dintre pacienţi;
3. Carcinoidul pulmonar apare la 1% din pacienţi.
4. Alte forme de cancer
Cauze
Spre deosebire de majoritatea altor tipuri de cancer, ale căror cauze sunt adesea necunoscute, cauza principală a cancerului pulmonar este reprezentată, la peste 90% dintre pacienţi, de fumat. Corelatia dintre cele două (fumat şi cancer) a fost descoperită încă din anii 1950. În rândul bărbaţilor fumători, riscul de apariţie a cancerului pulmonar este de 17%, în timp ce în rândul femeilor fumătoare este de 12%. Specialiştii estimează că un individ care fumează mai mult de un pachet de ţigări pe zi are un risc de a dezvolta cancer pulmonar de 20 – 25 de ori mai mare comparativ cu un nefumător.
Dacă persoana renunţă la fumat, riscurile de apariţie a cancerului se reduc treptat în timp, însă destul de greu. Se pare că abia după 15 ani de abstinenţă totală de la fumat riscurile de apariţie a cancerului încep să devină similare cu cele ale unui nefumător, însă ele se reduc la 2% doar după 30 de ani de la abandonarea fumatului. În primii 10 ani, riscurile se menţin însă foarte ridicate. Fumatul pipei sau al trabucurilor este şi el un important factor de risc, însă nu la fel de semnificativ precum fumatul ţigărilor obişnuite. Fumatul pipei este mai frecvent asociat apariţiei cancerului de buză. Aproximativ 85% din totalitatea cancerelor pulmonare apar la fumători sau la fumătorii care între timp au abandonat acest viciu.
Cei mai importanţi factori de risc care influenţează apariţia acestui tip de cancer sunt:
– Numărul ţigărilor fumate;
– Vârsta la care individul s-a apucat de fumat;
– Perioada de timp în care a fumat (sau de cât timp s-a lăsat de fumat);
– Conţinutul în nicotină al ţigărilor fumate.
Deoarece nu toţi pacienţii diagnosticaţi cu cancer pulmonar sunt fumători, specialiştii au descoperit şi alte cauze care pot determina apariţia acestei neoplazii. Rolul lor este relativ bine stabilit, însă există factori, precum cei genetici, a căror influenţă rămâne de stabilit. Fumatul pasiv (prin expunerea cronică a unui nefumător la fumul de ţigară) este incriminat în 25% din totalitatea cazurilor de cancer pulmonar care apare la nefumători.
Un individ nefumător, care trăieşte alături de o persoană care fumează, are un risc de două ori mai mare de a dezvolta cancer pulmonar. Fumătorii pasivi sunt expuşi în principal nitrozaminelor, studiile demonstrând faptul că aceşti compuşi se elimină urinar la persoanele nefumătoare, dar expuse la fumul de ţigară în procent de 1-5% faţă de cele care se determină la fumătorii activi.
Simptomatologie
Aproximativ o pătrime din totalitatea pacienţilor nu prezintă simptome sugestive în momentul în care se stabileşte diagnosticul de cancer pulmonar. În aceste cazuri, cancerul este diagnosticat prin efectuarea de radiografii sau tomografii computerizate (CT) pentru alte probleme de sănătate.
Restul pacienţilor (3/4) au anumite simptome, chiar dacă unele sunt nespecifice, care îi determină să se adreseze medicului. Simptomele apărute pot fi consecinţă a tumorii pulmonare primare, care poate determina compresiune locală sau se poate extinde prin metastazare în restul organismului. În anumite cazuri, tumora primară nu are localizare pulmonară, ci aceasta apare secundar, din acest motiv tabloul clinic putând varia foarte mult, de la pacient la pacient.
Simptomele cancerului pulmonar sunt clasificate ca fiind simptome induse de tumora primară, induse de invazia locoregională, apărute prin metastazare sau datorate unei producţii hormonale ectopice anormale.
Simptomele cancerului pulmonar primar includ:
– Tuse: apărută brusc, la un fumător cronic, sau tusea care îşi modifică principalele caracteristici (dacă devine mai violentă, mai chinuitoare, mai frecventă, dacă îşi modifică tonalitatea). O tuse ce nu dispare în timp trebuie să fie un semn de alarmă pentru pacient şi acesta ar trebui să se prezinte la medic pentru investigarea originii ei;
– Hemoptizie (expectoraţia sangvinolentă sau franc hemoragică) apare la un procent semnificativ din pacienţi şi poate fi chiar primul simptom sau cel care, prin spectaculozitatea lui, trimite pacientul la un specialist. Cantitatea de sânge expectorat nu este foarte importantă, deci, chiar dacă sunt doar striuri sangvinolente pacientul trebuie să fie alarmat;
– Wheezing apar ca urmare a obstrucţii determinate de tumoră sau poate să apară ca urmare a inflamaţiei interstiţiale care însoţeşte evoluţia neoplaziei;
– Dureri toracice apar la 1/4 din bolnavi. Durerea este adesea cronică, surdă şi se localizează difuz, fiind datorată afectării, prin invazie tumorală, a structurilor din jurul plămânilor;
– Dispneea poate să fie cauzată de tumora în sine, care prin dimensiunile ei ajunge să realizeze o compresie pe structurile arborelui respirator, însă poate fi cauzată şi de revărsatul pleural sau de extinderea şi invadarea parenchimului pulmonar, funcţionalitatea acestuia fiind compromisă;
– Infecţii repetate pulmonare şi de tract respirator superior, cum ar fi pneumonii sau bronşite, pot reprezenta un semnal de alarmă sugestiv pentru cancerul pulmonar. Un procent relativ crescut din adenocarcinoame sunt localizate periferic, ceea ce se traduce clinic prin apariţia, pe lângă simptomele enunţate, şi a revărsatului pleural şi a durerii toracice foarte intense datorate infiltrării neoplazice a pleurei şi a peretelui toracic.