L.D. CLEMENT:
Doar deunăzi ce mă întrebam dacă să ne mutăm…! Iată că ieri sosi şi vestea (chiar pe aceasta o aşteptam oare?) că, din prima zi a anului ce vine, Islanda a decis liberalizarea totală a pieţei muncii pentru cetăţenii români. M-am documentat iute şi am aflat că deja în ţărişoara aceea insulară muncesc vreo 300 de români (la un total de 300000 de locuitori; aşadar, populaţia Islandei e cât jumătate din cea a judeţului nostru, după recensământ), cu precădere în construcţii şi în turism. Apropo!; Islanda exportă mai ales ce-i oferă marea şi zootehnia, plus aluminiu, însă o treime din PIB este dată de turism. Au turişti, anual, cât populaţia judeţului nostru, după recensământ, rămânând, potrivit National Geographic, una dintre principalele destinaţii ale lumii şi pentru 2012. Ce să vadă turiştii acolo? Ţărmurile, marea, pescăruşii, frigul, noaptea, liniştea şi dealurile golaşe peste care vântul viu vuind, gheizerele, vulcanii, iarba rară şi lichenii; d-astea. Că ştiu şi vor oamenii să stoarcă profit şi din piatră seacă am înţeles curând, dintr-un reportaj al DW. Se vorbea despre scriitorii islandezi, care ar duce-o mai bine decât alţii (decât ai noştri, sigur!), nefiind doar nişte scârţa-scârţa pe hârtie sau clampa-clampa la computer. Bunăoară, Sjón (pentru o idee mai populară, i-a fost „textier” lui Björk; „Bachelorette”, de ex.) este tradus în aprox. 25 de limbi. N-ar fi tocmai ceva ieşit din comun la scriitorii buni, însă cei islandezi sunt cuprinşi într-o politică economică şi culturală aparte: exportă literatură (în ţările nordice şi Marea Britanie, mai ales)! Iar în final, încă un amănunt, care mi se pare că vorbeşte despre un anume respect: de pe site-ul Ministerului Culturii, poţi afla, în rând cu ceilalţi angajaţi, chiar şi numele (plus adresa de email) singurului şofer al instituţiei. Chiar mi-am zis să-i trimit câteva vorbe, poate că la anul ne întâlnim!
…Aşadar, ce facem? O invadăm? Islanda.
