Olga BEJAN:
Un trecut prea zbuciumat caracterizează fărâma asta de pământ, nu mai zic ce fel de pământ; dar sunt două variante care se utilizează şi las la voia fiecăruia să aleagă ce-i convine: pământ românesc sau pământ rusesc.
Cei care au fost interesaţi de istorie, de rădăcinile lor ştiu şi nu au dubii că acest teritoriu este unul românesc! Iar cei care nu admit şi nu cunosc – că sunt şi din aceştia – existenţa rădăcinilor noastre au numit acest teritoriu ca fiind unul rusesc. Ce se ascunde sub carapacea aceasta a interogaţiilor este mai important decât toate etichetele. Iar dacă e vorba de un teritoriu, e vorba de un destin, de o limbă. Ne înţelegem între noi, dar nu mai ştim ce limbă vorbim. Ne-au tulburat minţile – de parcă nu erau destul tulburate – cei care s-au aflat la conducerea acestei ţări.
Interesată de această problemă, întreb pe o copilă de 10 ani, elevă în clasa a IV-a, în ce limbă vorbeşte. Uimită, copila tace pentru câteva clipe. „Limba vorbită la şcoală care e?”, am întrebat-o. „Aaa limba română”, răspunde copila. Şi ca să induc copilul în eroare îl mai întreb: „Sigur limba română vorbeşti?”. De data asta copila răspunde: „Aaa, nu… Limba moldovenească vorbim”.
Bulversaţi de scandalul actual, de părerile diverse în privinţa problemei limbii, mulţi copii nu sunt în stare să dea un răspuns sigur la o întrebare simplă. Şi nu doar copiii nu pot da răspuns acestei întrebări.
Ziua limbii s-a sărbătorit, pe 31 august, de către “două tabere”, de către două ideologii diferite mai degrabă, apărând concomitent sub doua înfăţişări: „Ziua limbii române” şi „Ziua limbii moldoveneşti”. PLDM, PL şi AMN sărbătoresc „Ziua limbii române”, iar PD – pe cea „a limbii moldoveneşti”. Sărbătoarea de la 31 august separă alianţa care ne guvernează ţara. În timp ce Mihai Ghimpu, Vlad Filat şi Serafim Urechean sărbătoresc „Ziua limbii române”, liderul democrat Marian Lupu o numeşte „limba moldovenească”.
Mai nou, la Soroca, anul acesta, cu ocazia acestei sărbători autorităţile au marcat evenimentul prin amplasarea unui banner în limba rusă pe una din străzile oraşului.
Potrivit „Unimedia”, bannerul, pe care era inscripţionat în rusă “31 august – Ziua Limbii Noastre”, se afla pe una dintre străzile centrale din Soroca, oraş al cărui primar, Elena Bodnarenco, este fostul deputat al fracţiunii Partidului Comuniştilor.
Deci limba în care vorbim aici, la noi, apare sub trei aspecte (deocamdată): „Limba română”, „Limba moldovenească” şi „Limba Noastră”.
Potrivit Articolului 13 din Constituţia adoptată la 29 iulie 1994, limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine.
Anii de dominaţie a Imperiului Rus pe teritoriul basarabean sunt resimţiţi puternic acum, după 20 de ani de independenţă. Deşi nu le-a reuşit să ne distrugă cu totul, influenţele totalitare le întâlnim şi le regăsim aproape oriunde.
Chiar dacă s-a schimbat întreg sistemul, totuşi mentalitatea în rândul celor care au fost instruiţi în stilul acela aproape că a rămas aceeaşi. Regrete, nostalgii, păreri de rău iau forma unei replici pe care o auzim destul de des: „tot mai bine era atunci”. Nu generalizez cu această afirmaţie, dar am amintit ceva mai sus că este vorba de „două tabere”.
Cei care înţeleg în profunzime sensul libertăţii şi al suveranităţii de astăzi au o altă părere despre vremurile acelea.
Nostalgia este cea care întruchipează în faţă ochilor celor care au trăit în acea perioadă stoluri de octombrei (clasele I-III), de pioneri (clasele III-VI), şi de consomoli (clasele VII-X). „Fetiţe în rochiţe maro cu şorţ alb, iar băieţeii purtau haine albastre şi cămaşă albă… Aşa era în toată ţara”, povestesc acum bunicii despre copiii lor, iar această nostalgie ia forma unei alte fraze, şi mai chinuitoare pentru aceştia: „Cu o rublă cumpărai 5 pâini pe vremea ceia”.
Of… şi dacă nu am asculta şi alte păreri, şi dacă nu am răsfoi câtuşi de puţin cartea de istorie am crede gurile astea; să nu le zicem „guri rele”, dar ţipătoare sunt.
„Copiii erau educaţi în spiritul leninist, era o regulă, o disciplină”, spun aceleaşi guri. Iar alţii, din contra, îşi amintesc dezastrul de atunci. „Ne-au fost distruse bisericile, ne-a fost interzis să sfinţim o pască, iar ca să botezăm un prunc trebuia să mergem la zeci de kilometri în căutarea unui lăcaş sfânt”. Ruşii au avut intenţia să şteargă limba, obiceiurile, tradiţiile, să dezrădăcineze neamul românesc de pe acest teritoriu. Le-a reuşit în mare, dar nu în totalitate!
Dar să ne deplasăm în timp ceva mai înainte.
Popularity: 4% [?]
