Mihai-Florin GHERASIM:
Ce face, totuşi, românul atunci când nu are ce face? Dacă e bugetar şi şef de orice
(numit politic), atunci pleacă cu Flutur nu după polen, după cum am fi tentaţi să răspundem pripit, ci în pelerinaj. Trebuie să recunosc faptul că, citind ştirea legată de ieşirea la păşune a directorilor instituţiilor publice din judeţ, am crezut iniţial că am de face cu o relatare de presă din vremea când stahanovismul era un mod de gândire, de viaţă. Pentru că o minte formată după tiparele unei lumi cât de cât normale nu poate concepe ca un şef de instituţie, cât de lipsit de iniţiativă ori de obiectul muncii ar fi el, nu lasă toate baltă în ograda lui şi o ia pe coclauri. Într-o zi de lucru. Într-o perioadă când, datorită afluxului de cetăţeni reîntorşi pentru vacanţe din ţările unde muncesc, au nevoie de concursul reprezentanţilor acestor instituţii ale căror funcţionari (deci şi şefi!) sunt plătiţi din bani publici.
Şi pentru că răsfoind presa găsesc fel şi fel de ziceri înţelepte şi atitudini voit superioare ale scriitorului cu oi de la Humor, ale cruciatului zburător-aducător de lumină, e firesc să (mă) întreb în numele cui vorbeşte atunci când vorbeşte. Mai ales atunci când ia hotărâri care ne afectează pe toţi. Pentru că, dacă a uitat, a câştigat alegerile pentru Consiliul Judeţean cu 45,15% din numărul de voturi exprimate la alegerile din 2008. Acestea au însumat 133285 voturi. Făcând un calcul simplu, rezultă că micul Napoleon a atras simpatia (Dumnezeu ştie cum!!!) a 60645 votanţi. Dacă luăm, conform aceloraşi statistici, populaţia judeţului în anul 2006, care era de 708474 locuitori, vedem că în fapt, purtătorul steagului biruinţei PDL vorbeşte în numele a extrem de puţini locuitori. În fapt, indiferent cum ai căuta să o iei, nici el şi nici colegii lui nu sunt reprezentativi după cele mai simple reguli ale democraţiei.
Dar deşi domnul preşedinte nu are reprezentativitate reală, are o mulţime de marote. Una este cea a turismului heirupist. În evul mediu, când voiai ca prostimea să nu bage de seamă că ai lăsat-o fără nimic în tigaie mai făceai un pelerinaj, mai puneai de un răboi sfânt, mai înjurai duşmanul care trimitea molimele şi sărăcia peste bieţii vieţuitori. Ce avem acum, mai mult ca niciodată? Festivaluri, pelerinaje, sfinţiri…
Altă marotă a domului posesor de ţară a lui (nu a zis Marina Almăşan ceva de Ţara Fluturilor???) este cea a mărcii “produs în Bucovina”. Ca orice biet muritor care nu a crescut în eprubetă şi avut şi are încă legătură cu satul, ca orice muritor care a mai citit câte ceva istorie, vreau să-l întreb pe domnul preşedinte şi, prin el, pe cei pe care îi promovează: când au injectat ţăranii români carnea cu soluţie salină? Când au folosit aditivi alimentari în istoria lor multimilenară? Pentru că ceea ce se vinde de către cei ce s-au suprapus peste micii producători şi mă refer aici la procesatorii care s-au “lipit” de această marcă ,nu are nimic comun cu modul tradiţional de preparare a hranei. Şi dacă ei au uitat, le amintesc că este vorba de uscare, afumare, sărare, fierbere sau coacere. Nimic în comun cu aditivarea de orice fel ori cu injectarea cărnii.
Se spune că împăratul filozof Marcus Aurelius avea mai tot timpul, între cei ce-l însoţeau, un sclav care îi soptea:”aminteşte-ţi că eşti muritor”. Domnule Flutur, angajaţi pe cineva care să vă amintească faptul că nu sunteţi cocoţat în Consiliul Judeţean pentru vecie şi că vremea de a da seama pentru cele făcute vine, inevitabil. Sau chemaţi şefii de instituţii publice s-o facă. O fi fiind aşa ceva în fişa postului???
