> Cromozomi (în farfurie). Un antropolog: noi suntem ceea ce strămoşii noştri au
mâncat şi au băut… Spune-mi ce anume mănânci cu poftă şi îţi voi spune, desluşit, nu doar cine eşti, ci şi „al cui eşti”…
> Gay. Un locuitor din Leicester (Anglia) a obţinut la o licitaţie pe Net 30 mii de euro pentru tăbliţa de înmatriculare având acest conţinut. El sperase să vândă cu peste 100.000 euro plăcuţa respectivă, datând din 1973 şi care aparţinuse maşinii tatălui său. La vremea respectivă, cuvântul „gay” nu era automat asociat homosexualităţii.
> Integrare. Pentru mine – declară o unguroaică recent stabilită în Canada –, a-mi căuta perechea aici nu înseamnă a aştepta iubirea, împlinirea. E doar un exerciţiu compensatoriu de salvare a speranţei, a încrederii în mine ca femeie, una ajunsă în noua ei ţară lipsită de rădăcini, doar cu amintirile, acum inutile.
> Jos! (feminismul cretin). O recentă carte americană de succes – semnată de o respectată doamnă! – dezvăluie că „asaltul feminismului radical din ultimele două decenii ruinează de fapt familia, armata şi sportul”. Feministele agresive – este pusă la index Cathy Mac Kinnon, celebra autoare a celui mai antimasculin enunţ din Istorie („Orice contact heterosexual este, de fapt, oricând şi oriunde, un viol!” – dar, Doamne, iartă-mă, tu cum ai venit pe lume, fă Catrină!? Uscato!…) –, suferinde cronic de „heterofobie”, duc secularul vis egalitarist al feminismului (un nou soi de comunism? – n.a.) la cote şi cerinţe absurde. Cum ar putea fi cea a femeii-soldat care abia aşteaptă să fie măcelărită pe câmpul de luptă alături de „clasicii” soldaţi-bărbaţi. Autoarea acestei cărţi necesare, Kate O’Beirne, vorbeşte şi despre penibila „feminizare” a sporturilor de forţă, tipic bărbăteşti, constatând – cu fină ironie – că “încă-s o excepţie femeile care doresc să facă wrestling contra masculilor pe ring şi nicidecum în patul conjugal, pentru a-şi consfinţi indiscriminarea prin arborarea, somptuoasă, în public, a tufelor de păr axilar şi pubian”.
> Plaut. Acest autor este un exponent al puternicei tradiţii misogine romane. El credea că „prea puţine femei se plictisesc să persevereze în ale răului. Cu atât mai puţine vor fi cele dispuse să facă şi ceva bun. Când încearcă ceva omenos, le ia imediat dezgustul”. Tot el va pune în gura unui zeu o cumplită remarcă: „Soţia-i murise. Era pentru prima dată că-i făcuse o bucurie soţului!”. Stereotipurile despre femei izvorau din credinţa că anumite defecte le erau specifice: iracundia (irascibilitatea), levitas (uşurătatea), impotentia muliebris (lipsa stăpânirii de sine). Portretul-tip al femeii romane nu-i deloc măgulitor. Ea este vorbăreaţă, vicleană, arţăgoasă, ursuză, perfidă, nimfomană. Comportamentul feminin era „explicabil”: ea este incapabilă de constantia din cauza vieţii ei schimbătoare, ciclice, impuse de recurenţa fiziologiei specifice şi a sarcinilor.
> Precocitate. A fost un copil precoce… Şi aşa a rămas, bietul… Cunoscuta butadă reflectă o tristă practică, datorată ambiţiei prosteşti a multor părinţi de azi: aceea de a-ţi „maturiza” pripit copiii prepuberi (mai ales fetiţele) prin machiaj, vestimentaţie, gestică, exprimare. Erotizarea precoce – rod otrăvit al narcisismului şi comercialismului televizat – transformă copiii în „păpuşi mecanice”. Ei rămân esenţial marcaţi, taraţi de faptul că nu-şi pot trăi copilăria, adolescenţa, în conformitate de dezvoltarea lor fiziologică şi intelectuală.
> Somn. Unicul refugiu la îndemâna oricui pentru a scăpa de incertitudini, angoase, tristeţi. „Paradisurile artificiale”, drogurile nu sunt accesibile pentru oricine.
> Stop. Iată câteva fraze-tip pe care nu-i deloc indicat să le spui poliţistului care tocmai te-a „tras pe dreapta”. Le înşir, fără ghilimele. Nu am zărit indicatorul, am mari probleme cu vederea. Eram neatent, soţia tocmai mă certa că miros a băutură. Era roşu? Nu m-am prins, sunt daltonist cu acte. În copilărie, doream să devin poliţist, dar am preferat să termin liceul. Şi fratele meu e poliţist: fiind de mic un complexat, asta a fost singura lui posibilitate de a purta un pistol. E adevărat că toţi poliţiştii sunt ahtiaţi după ciubuc? Mulţumesc că mi-aţi dat doar un „avertisment”: chiar ieri mai primisem unul, tot aici. Alcool? Nicidecum, am confundat azi-dimineaţă apa de gură cu loţiunea after-shave. Mă clatin când merg? Am un picior mai scurt, am fost scutit şi de armată, aşa am scăpat de alţi proşti cu chipie.
> Test. „Ceea ce eu privesc şi evaluez la un bărbat pe care-l întâlnesc pentru prima dată nu este nici moaca lui, nici mâinile ori fundul – cum se străduie să mă convingă tot soiul de femeiuşti excitate – ci, mult mai simplu: cum arată, cum se poartă nevasta lui…” (Christine Lara, cântăreaţă de cabaret)
Cezar STRATON
