Mesaj într-o sticlă

Camelia SIMA:

Vă amintiţi cu siguranţă acele poveşti şi legende care vorbesc despre mesajele ermetic închise în sticle şi dăruite apoi mării, cea care le poartă pe valurile ei, până departe, mesager albastru ce găseşte întotdeauna ţărmul potrivit şi vă întrebaţi probabil, citind aceste rânduri, ce legătură poate să existe între parfum şi mesajele mării. Dacă ne imaginăm însă povestea fiecărei miresme ca pe un papirus secret, tainic şi drag, atunci sticluţele de parfum sunt purtătoarele peste distanţe şi timp ale mesajelor noastre, nu închise ci descoperite din sticlele noastre către lume şi vă învit astăzi să depănăm împreună o nouă poveste, cea a flacoanelor noastre.
  Atunci când Mademoiselle Chanel a ales cel de-al cincilea eşantion dintre cele pe care Ernest Beaux i le-a trimis, devenit după ani (s-au împlinit deja nouăzeci de ani de la lansarea sa) nu doar Chanel 5 ci şi cel mai vândut parfum din lume, marea creatoare şi-a dorit ca parfumul să fie vândut în sticle simple, obişnuite, asemeni celor folosite de farmacişti. Astăzi, chiar dacă parfumul a fost reformulat, sticla sa rămâne aceeaşi, cu linii drepte, simple şi eticheta albă pe care literele negre vorbesc despre un număr ca un arhicunoscut cifru al eleganţei.
Şi tot astăzi, cel mai scump parfum din lume, Imperial Majesty Clive Christian, lansat în ediţie limitată de numai zece flacoane, la un preţ de 215.000 euro fiecare, îşi spune povestea într-un recipient preţios din cristal Baccarat multifaţetat, împodobit cu un colier din aur de 18 karate şi un diamant de 5 karate.

În lunga sa istorie, parfumul este însoţit de istoria flacoanelor sale care au depăşit adesea ideea de simplu recipient, fiind ele însele adevărate bijuterii şi obiecte de artă.
Primele flacoane de parfum, confecţionate din teracotă, sticlă decorată, ceramică, alabastru şi chiar marmură au fost descoperite în vechi morminte egiptene, iar flacoanele din argint ştim că erau păstrate în cutii speciale, din lemn preţios sau fildeş.
De la anticii greci au rămas celebrele lekythos şi aryballos de un rafinament aparte sau cutiuţele pentru tămâie, acerra şi, cunoscutele în vreme, cutii de voiaj, narthecia.
Strâns legată de dezvoltarea parfumului şi cea a flaconului a fost lentă, liniară, până în secolul XIX, cu precizarea că odată cu apariţia primelor parfumuri pe suport alcoolic, la finele secolului XIV, acestea au devenit tot mai mult lichide şi mai puţin solide, implicând găsirea ambalajelor potrivite. Recipiente din sticlă şi bijuterii parfumate (cerceii de argint extrem de apreciaţi în acea perioadă, coliere şi chiar inele) realizate în manufacturile din Franţa, Anglia şi Austria au precedat pomaderul, le pomme d’ambre, un flacon în formă sferică, realizat din fildeş sau sticlă, ornat cu aur şi pietre preţioase şi care se purta în mână sau în talie.
În secolul XVI apar les boîtes a senteur, vinegretele (acele cutii de argint care conţineau bureţi îmbibaţi cu parfum) şi flacoanele pandativ, iar în secolul XVII apar extrem de căutatele oiselets de Chypre- parfumuri solide ce conţineau scorţişoară, ambră şi tragacanth, turnate în forme de păsări şi care se evaporau în timp, amintind de conurile parfumate pe care le purtau în antichitate femeile egiptene în coafurile lor. Materialele folosite erau ceramica smălţuită, porţelanul de Sevres şi Chelsea, recipientele din sticlă simplă fiind utilizate numai pentru transportul parfumului acasă de la parfumier. Treptat flacoanele din sticlă colorată, ornată, având diferite forme, devin tot mai utilizate, iar cele Wegwood, albastru opac cu motive antice sau neoclasice, vor fi copiate în întreaga Europă.