Comunitatea academică a primit cu adâncă durere vestea că, în ziua de 24 mai, după o îndelungată suferinţă s-a stins din viaţă prozatorul, dramaturgul şi publicistul Fănuş Neagu, membru titular al Academiei Române.
Născut la 5 aprilie 1932 la Grădiştea de sus, jud. Brăila, acad. Fănuş Neagu a urmat cursurile Liceului Militar din Iaşi şi ale Şcolii Pedagogice „Costachi Negri” din Galaţi, ale Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu”, unde a fost coleg de generaţie cu Nicolae Labiş, şi ale Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Timp de un an a fost profesor la Şcoala generală din comuna Largu – Galaţi, după care şi-a început cariera jurnalistică la „Scânteia Tineretului”,ca redactor, apoi ca director al revistei „Ţara”. Între anii 1993-1996 a fost directorul Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”. Împreună cu Eugen Simion, Marin Sorescu şi Valeriu Cristea au reluat apariţia revistei „Literatorul”. Încă din anii liceului, Fănuş Neagu şi-a început activitatea literară publicând, în 1954, povestirea „Duşman cu lumea”, apărută în revista „Tânărul scriitor”. Debutul editorial şi l-a făcut cinci ani mai târziu cu volumul „Ningea în Bărăgan”, reeditat în 1964, cu unele adaosuri, cu titlul „Cantonul părăsit”, pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Primit bine de critică şi cu succes deosebit la cititori, Fănuş Neagu a publicat volumele „Somnul la amiază”, „Dincolo de nisipuri”, „Vară buimacă”, „În văpaia lunii”, „Casa care se leagănă”, „Fântâna”, „Pierdut în Balcania”, „Povestiri din drumul Brăilei” ş.a. În anul 1968 i-a apărut primul roman „Îngerul a strigat” după care au urmat „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, „Scaunul singurătăţii”, „Amantul marii doamne Dracula”. Publicistica sa o regăsim în volume cum sunt: „Cronici de carnaval”, „Cronici afurisite”, „Cartea cu prieteni”, „Insomnii de mătase”, „Întâmplări aiurea şi călătorii orange”, „A doua carte cu prieteni” şi în numeroasele povestiri şi cronici sportive apărute în ziare şi reviste. Şi-a încercat talentul cu acelaşi succes şi în dramaturgie scriind piesele de teatru „Scoica de lemn”, „Olelie”, „Casa de la miezul nopţii sau Paiaţa soseşte la timp”. Unele dintre cărţile sale au fost traduse în mai multe limbi de circulaţie internaţională.
Înzestrat cu un talent cu totul de excepţie, autentic creator de limbă, Fănuş Neagu a fost distins cu Premii ale Uniunii Scriitorilor în 1964, 1968, 1970 şi 1988. În anul 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi membru titular în anul 2001. Prin întreaga sa creaţie literară, Fănuş Neagu rămâne ca unul dintre scriitorii reprezentativi pentru istoria literaturii române contemporane.
____________________________
Uniunea Ziaristilor Profesionisti, care i-a acordat lui Fanus ORDINUL ZIARISTILOR in anul 2000, pentru marele lui talent publicistic, este alaturi de toti admiratorii sai din tara intreaga in greaua pierdere care saraceste cultural natiunea romana si transmite sotiei si fiicei lui intreaga compasiune , alaturi de crestineasca dorinta „ Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca” alaturi de bunii lui prieteni Nikita (Stanescu) si Mircea (Micu). (prof.dr. Mihai MIRON, presedinte UZP)