Ecologie şi medicină în Bucovina, la Salina Cacica (Kackzyka*) (I)

Dr. Ioan IEŢCU**;
Dr. Gh. SIMIONCA***
Vlad RĂDĂŞANU ****

În liniştea nefirească pentru aceste vremuri, vecină şi protejată de Obcinile Bucovinei, localitatea Cacica, apărută pe harta Bucovinei în anul 1791, oferă privitorilor eleganţa Complexului medico-balnear şi de agrement denumit „Casa Naţionalităţilor”, rezultat al unui proiect Phare iniţiat şi finalizat în 2009 de primăria localităţii, condusă de Petre Todosi şi colaboratorii săi*****.
Limita vestică e ocupată de Salina Cacica, inaugurată de austrieci întreprinzători acum 220 ani; imperiul habsburgic avea nevoie de sare şi cea mai estică provincie, denumită ulterior Bucovina, era un El Dorado, prin bogăţii ale solului şi subsolului de care Curtea de la Viena ştia mai dinainte. Fără niciun foc de armă, diplomaţia vieneză, în înţelegere oneroasă cu Poarta Otomană şi sub privirea neutra a Rusiei, care se lăsase şi ea cumpărată, în anii 1774/75 Imperiul Habsburgic pătrunsese adânc spre est ceea ce, după „liniştirea apelor” nu putea să-i bucure pe ruşi; cred că acesta a fost unul din motivele pentru care, în revanşă, ţariştii au ocupat partea estică a Moldovei, dincolo de Prut în 1812, Poarta, cedând uşor „ceea ce nu-i aparţinea”. În 1772, Galiţia, de două ori mai întinsă ca Bucovina devenise deja „provincie austriacă”.
Salina Cacica se dezvoltă într-un ritm alert, cu specialişti aduşi mai ales din Polonia, de la minele de lângă Cracovia: Wielickza şi Bohnia, cu experienţă aproape de un mileniu în exploatarea sării; aceştia, au găsit un teritoriu plin de smârcuri şi raţe (în limba polonă, raţa se numeşte „kackzyka”), de unde şi numele dat locului unde s-au stabilit, lângă ei venind şi ucraineni, ruteni, slovaci, nemţi, evrei, ademeniţi de facilităţi importante, fiecare zidindu-şi şcoli şi biserici proprii. Încă din secolul al XIX-lea, funcţiona un pavilion al băilor saline în căzi de stejar dar şi băi la cadă cu cetină de brad şi plante din flora spontană de munte („Salzbad în Kakzyka”), funcţional încă până în jurul anilor 1950. Empiric, bolnavii pulmonari cronici alergici netuberculoşi, copii şi adulţi, foloseau speleoterapia****** în încăperile orizontului I încă din sec. XIX-lea.
Salina nouă, la 3 km, pe teritoriul comunei vecine, Pârteşti de Jos, folosind în procesul tehnologic apa hiperconcentrată rezultată prin dizolvarea în adâncime a muntelui de sare, prin pulverizarea în vid, obţine cea mai apreciată sare recristalizată. Aceeaşi apă salină de sondă, hiperconcentrată, este utilizată şi de Complexul Medico-Balnear şi Turistic „Casa Naţionalităţilor”, după un proces de filtrare mecanică printr-un filtru de nisip; pasajul ulterior printr-un electrolizor supune apa salină acţiunii curentului electric continuu care o desface în hipoclorit de sodiu, care la rândul său se descompune în acid cloric şi sodiu ionic. Acidul cloric, oxidant puternic, oxidează microorganismele şi blochează activitatea enzimatică a mediului acvatic. Acidul cloric şi hipocloritul degajă clor în apa piscinei încât aceasta poate fi reciclată permanent, fără a mai fi necesară înlocuirea ei, parametrii chimici şi bacteriologici fiind atestaţi şi verificaţi riguros. Piscina este funcţională între orele 8 – 22, iar încălzirea apei se face cu ajutorul unui schimbător de căldură de 75 KW conectat la centrala termică pe lemne, de 80 KW, la o intensitate dictată de sezon şi de mediul ambiant. La suprafaţă, Salina Veche oferă în sezonul cald posibilitatea băilor într-un ştrand cu dimensiuni semiolimpice, iar zona din jur e folosită pentru helioterapie sub ocrotirea pădurilor de conifere din jur.
Dar subteranele salinei, cele vechi de secole, Capela catolică „Sf. Varvara” protectoarea minerilor, la adâncimea de 27 m şi galeriile, te duc la un mic lac subteran, sărat, de 10/6 m şi adânc de 1,5-2 m, situat la 38 m adâncime. În spatele acestui lac se află celebra „Sală de dans” săpată în roca de sare, cu dimensiuni de 19/12 m şi înaltă de 5,5 m, care era cândva locul serbărilor minerilor; tinerele perechi de căsătoriţi „aveau onoarea” traversării lacului cu o bărcuţă, azi eşuată pe fundul lacului.