Viorica Lavric: „O experienţă de viaţă”

La îndemnul unui bun coleg, Ghiţă Dohotaru, şi al unui cunoscut prozator, Constantin Blănaru (după cum mărturiseşte în prefaţă), humoreanca Viorica Lavric (pe care o ştiţi şi din paginile „Crai nou”, ca şi pe soţul său, numismatul Gavril Lavric) a scris volumul „Când plâng stejarii…”, apărut în 2010, la Terra Design din Gura Humorului. În 11 capitole (printre care cele intitulate „Săptămâna patimilor”, „Din nou acasă”, „Liceul, poezia adolescenţei mele”, „Şi plâng de-atunci stejarii”, „Cu paşi obosiţi”), autoarea a restituit pagini ale propriei biografii: „…Un bagaj pe care l-am purtat cu mine, până aproape de epuizare sufletească. Este o experienţă de viaţă în care oamenii m-au învăţat să lupt, să sper şi să rezist”. Un moment (prelungindu-se-n timp) din această experienţă este notat pe ultima copertă: „Ceea ce a cântărit mai greu decât emoţiile primului examen şi decât foamea, în cele zece zile de august, au fost, pentru mine, nopţile cu ploaie, tunete şi fulgere din podul acelui şopron cu fân. Era fobia cu care am rămas din timpul exploziilor din război, fobie de care nu m-am vindecat până azi”. (L.D.C.)