psih. Gabriela CLEMENT:
Un bărbat observă o femeie. Se îndreaptă spre ea. Pe măsură ce se apropie, începe a se simţi intimidat. Prinde deja a se teme că n-ar putea să se ridice la înălţimea eventualelor sale pretenţii. Începe a-şi spune în gând: „Nu, n-aş fi suficient de bun pentru ea. Cred că nici nu sunt destul de înalt, de arătos. De câştigat, în mod sigur nu câştig atât cât ar vrea ea… (etc.) Voi eşua! Nu sunt destul de bărbat pentru ea…”.
…Am abordat cu mai multe prilejuri, direct sau tangenţial, anxietatea. Care se poate manifesta ca o stare caracterizată prin sentimente difuze de insecuritate, de tulburare. Anxietatea se instalează pe fondul unei anticipări, al unei ameninţări incerte, sub forma unei frici nefireşti, pe nedeplin lămurite (sau cu totul nelămurite), a prăbuşirii încrederii în sine, stare însoţită de regulă de manifestări fizice precum transpiraţia, creşterea ritmului cardiac, încetineală în mişcări şi reacţii, incapacitatea de a face faţă unui stimul sau unei situaţii.
Desigur că fiecare dintre noi a trăit stări anxioase în contextul unor evenimente de viaţă precum examene, sarcini ce trebuia a fi executate în condiţii-limită (de timp, de solicitare), în faţa unor intervenţii chirurgicale. Dar în aceste situaţii, de altfel obişnuite, teama este legitimă, întrucât cauza ei este ştiută.
Starea de anxietate apare destul de rar izolată; cel mai adesea ea însoţeşte stări depresive sau tulburarea de panică, ca şi emoţii foarte puternice sau dureri fizice. Persoana anxioasă se teme, în general, de moarte, de faptul că s-ar putea îmbolnăvi grav, de a fi umilită în public (de a nu fi penibilă, de a nu se face de ruşine), de a pierde controlul asupra sa, de a reacţiona fără sens, de a-i şoca pe cei din jur, de a răni sentimentele sau stima celorlalţi. De regulă, persoanele afectate de anxietate declară că prezintă dureri de/în piept, tremurături, greaţă, valuri de căldură sau frig, tuse, oboseală, tensiune musculară, dureri de cap (şi alte dureri), furnicături.
De data aceasta, în cele ce urmează, vom avea în vedere anxietatea (şi diversele ei forme) în contextul sexualităţii masculine. Cum anticipam, de altfel, în primul paragraf.
Sigmund Freud opera o distincţie între „angoasa reală” şi „angoasa nevrotică” (termenii „angoasă” şi „anxietate” aflându-se într-o relaţie sinonimică aproape perfectă), de părere fiind că este vorba despre „angoasă reală” când teama se manifestă faţă de o realitate concretă, iar de cea „nevrotică”, atunci când teama se instalează în contexte abstracte, vag conturate, lipsite de certitudini. Potrivit lui Freud, bărbatul din exemplul nostru este afectat de o angoasă nevrotică. Se teme de ceea ce-şi imaginează doar, de aspecte ipotetice. Nu de ceea ce se întâmplă, ci de ceea ce, eventual, s-ar putea întâmpla! De-a lungul timpului şi mai ales în contemporaneitate numeroşi cercetători au evidenţiat relaţii suficient de clare între anxietate şi anumite tulburări ale sexualităţii masculine, cum ar fi ejacularea precoce (potrivit lui D.S. Strassberg – 1990), teama de a fi/ deveni homosexual (P. Tyson – 1982 şi D.S. Strassberg – 1990), teama de incest (R.J. Stoller – 1989, G. Pommier – 1994), excesul de agresivitate masculină de fond „cultural” sau anxietatea „de distrugere” (R.J. Stoller – 1989, J.P. Trempe – 2001) sau, dimpotrivă, teama de a-şi pierde din atributele masculinităţii (S. Otero – 1996), teama de a fi cocoloşit (J.H. Pleck – 1980, J. Durandeaux – 1985, A. Brittan – 1988). Câte ceva despre acestea, ca şi despre aspecte privind anxietatea de identitate sexuală (care poate surveni în raport cu educaţia, cultura, modelele) şi despre teama de abandon sau de separare (care pot afecta, în cuplu, fie femeia, fie bărbatul), în articole viitoare.