Camelia SIMA:
De o concentraţie mai redusă decât apa de parfum sau cea de toaletă şi intrată oarecum într-un con de umbră astăzi, fiind mai puţin căutată decât surorile sale şi folosită mai mult de bărbaţi decât de femei, apa de colonie îşi are numele actual de la celebra Kölnisch Wasser, parfum creat de Jean Marie Farina în anul 1709, pe vremea când locuia la Köln şi care se mai produce şi astăzi, după aceeaşi veche reţetă de acum trei sute de ani. O Aqua Admirabilis a cărui nume a fost preluat după denumirea latină a oraşului şi care avea să-i aducă celebritatea parfumierului italian, care va deveni furnizorul brevetat al lui Napoleon şi la invitaţia căruia îşi va deschide un magazin la Paris, de unde împăratul va fi fost în permanenţă aprovizionat, ştiut fiind faptul că folosea zilnic sticle întregi.
Apa de colonie avea însă la vremea respectivă o cu totul altă concentraţie, fiind mai aproape de ceea ce astăzi numim apă de toaletă, folosită deopotrivă de bărbaţi şi femei, cunoştea o diversitate întreagă de utilizări derivând din funcţia medicală a parfumului: în apa de baie, amestecată cu vin, pentru clismă, injectată în venă sau ca apă de gură. Dar apa de colonie cu scop terapeutic apăruse de fapt cu mult mai devreme, în anul 1370, când Arnauld de Villeneuve a creat ceea ce astăzi numim primul parfum pe suport alcoolic, Eau de la Reigne d’Hongrie, pe care o mai puteţi găsi şi astăzi la Fragonard.
Legenda spune că această „apă” a fost creată pentru a-i ajuta reginei să îl seducă pe mai tânărul rege polon, cu care de altfel s-a şi căsătorit, dar adevărul este că acest alcoolat cu rozmarin, mentă, cimbru şi bergamotă era folosit în primul rând pentru tratarea migrenelor şi o regăsim peste ani, în secolul XVII la curtea lui Carol V şi a lui Ludovic XIV, în tratarea febrei, a palpitaţiilor inimii, a durerilor abdominale şi a reumatismului.
Apele terapeutice pe bază de alcool şi mirodenii, la care se adăugau flori, erau realizate de călugării care cunoşteau proprietăţile curative ale plantelor şi aşa au rămas în istorie Eau des Carmes – apa de melissa- creată în anul 1379 la mănăstirea carmelitelor, Eau d’Ange numită şi apa portugheză sau Eau d’Orsay. De altfel cea mai veche farmacie italiană, ce a aparţinut călugărilor dominicani din Florenţa, Santa Maria Novella (1612) a produs pentru Caterina de Medici Aqua di Colonia pe bază de flori albe, mirodenii exotice şi citrice. Santa Maria Novella mai există şi astăzi iar dintre apele sale mai recente putem aminti Aqua di Colonia Russa (1913) sau Melagrano (1965) ultima pe bază de rodie.
Revenind la Jean Marie Farina, acesta a lăsat istoriei un celebru catalog în care putem găsi şi alte ape parfumate, inspirate după celebrităţile vremii: Eau Royale, Eau des Bourbons, Eau de Louis XVIII, Extrait de Prince Poniatovsky, Eau de Frederic Roi de Prussie sau apreciatele Eau des Fraises şi Lait Virginal, cele în care se îmbăiau frumoasele doamne de Recamier şi de Tallien, dar niciuna dintre acestea nu a avut succesul lui Eau de Cologne: în 1865 existau nu mai puţin de 39 de societăţi Farina la Paris şi în total 114 ce îşi revendicau dreptul de folosire a acestui nume.
Parfum! Plecaciune!
citind aici .. stiind ca parfumul poate creea o stare de spirit – oare cate decizii istorice s-or fi luat datorita mirosului?