Femeile „de succes” nu au succes în pat?

Unul dintre miturile contemporane cu privire la sexualitatea femeii ar spune că femeile inteligente, voluntare, vizibile în societate nu s-ar bucura de suficient succes în pat. Că ar avea mai puţin succes decât îşi doresc sau că ar avea mai puţin succes decât alte femei care, de regulă, apar şi trec ca fiind neînsemnate.

Din start, refuzăm a crede că va fi fiind o normă în această speţă. Probabil că, de la femeie la femeie, de la vârstă la vârstă, de la etapă la etapă în evoluţia acesteia, „succesul” amoros şi sexual este (destul de) diferit. Cu siguranţă însă că sunt şi aspecte care pun femeile de succes, de carieră, femeile-lider într-o postură de „inferioritate” faţă de, să le spunem, femeile comune.

O femeie despre care spunem că are succes în viaţa socială şi profesională are, adesea, mai puţin timp pentru alte ocupaţii. Ea îşi poate face timp suficient pentru sexualitatea sa aparentă, cea cu care se înfăţişează altora ca femeie (igienă, îngrijire corporală, machiaje, ţinute etc.), dar ajunge târziu acasă, eventual obosită, eventual nereuşind să se detaşeze de stresul cotidian. Dincolo de acest aspect, nu este exclus ca şi soţul său să fie un „bărbat de succes”, confruntat cu probleme similare.

Nu trebuie uitat că succesul profesional şi social se cucereşte, de regulă, după vârsta de 30 de ani, vârstă din jurul căreia ar începe, se spune, perioada optimă a activităţii sexuale a unei femei (avem în vedere aici, mai ales, „succesul sexual”; femeia are, de regulă, un partener stabil; după experimente anterioare, a ajuns să se cunoască îndeajuns pentru a şti ce-şi cere şi ce doreşte de la partenerul său etc.). Pe de altă parte, deşi, în principiu viaţa unei femei creşte, în această perioadă, în calitate, scade în cantitate. În medie, dacă o femeie în vârstă de 20-25 de ani poate avea chiar şi 4-5 raporturi sexuale într-o săptămână (iar în anumite cazuri chiar şi 2-3 într-o zi), ritmul vieţii sexuale al multor femei scade până la 1-2 acte sexuale pe săptămână (chiar şi mai puţin). Dar această diminuare nu este cauzată, cel mai adesea, de o diminuare a tonusului sexual al femeii, ci tocmai din cauza obligaţiilor diverse care s-ar putea s-o copleşească.

În anumite cazuri cunoscute de noi, după 30 de ani, rutina este cea care poate afecta viaţa sexuală a femeii. Şi nu este vorba doar despre o rutină care poate caracteriza femeia, ci şi cuplul (partenerul).

În schimb, un aspect particular al „femeii de succes” poate fi un alt standard sexual. Însăşi rutina poate fi privită drept un standard atins şi care nu mai poate fi depăşit sau înlocuit, însă în cazul femeilor „de succes” este vorba adesea despre un standard prea înalt pe care şi-l propun. Începând de la alegerea partenerului şi până la aşteptările pe care le au de la acesta. În plus, faptul că deseori ele sunt mai analitice, mai critice, mai atente la anumite detalii, pot provoca anumite inhibiţii partenerului care – eventual pus şi în poziţii de inferioritate – induce riscul de a nu atinge standardele impuse, ci să eşueze şi în raport cu cele despre care credea că îi sunt naturale şi îl caracterizează. Aşadar, până la alte nuanţări, o doamnă directoare de bancă (de exemplu) ar fi bine să-şi abandoneze rolul de director în aşternut şi să-l reţină doar pe cel de femeie (de amantă).

Cristina A. BOCA