Motto: Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum (Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist)
Vasile TUDOR:
Sunt un simplu cetăţean, sub cerul albastru al României, care asistă tulburat la
polemica iscată de brand-ul de ţară, conceput de o firmă din Spania (n. red. – articolul a fost conceput anul trecut, la vremea „polemicii”). Prea multe vorbe şi fapte prea puţine… Conform înţelepciunii din mentalul colectiv, vorba lungă este sărăcia românului. Deşi îl apreciez pe Caragiale, nu mă pasionează politica, dar nu pot să rămân indiferent, aşa că am optat pentru un nou mod de acţiune – al raportării cetăţeanului la comunitate. Creativitatea reprezintă o posibilitate nobilă de a ne justifica existenţa pe Terra, această magnifică navă care poartă omenirea în istorie. Mă adresez factorilor de decizie responsabili şi fac apel la mass-media să lanseze un concurs de emulaţie intelectuală pentru conceperea variantei româneşti a brand-ului de ţară. Sunt convins de reuşită pentru că aparţinem unui popor cu tradiţii milenare şi o bogată zestre ereditară.
În calitate de participant la concursul de stimulare a creativităţii naţionale, voi propune ca România să fie reprezentată sugestiv printr-un logo de tip “coloană double helix” cu soclu rotund. Componenta „double helix” din simbolul grafic are multiple semnificaţii. În biologia moleculară, „double helix” reprezintă structura acidului dezoxiribonucleic (ADN), în care este stocată informaţia genetică pentru orice fiinţă de pe Terra şi poate din Univers. După unii filozofi, evoluţia culturii şi civilizaţiei are o traiectorie elicoidală. Pe de altă parte, orice credincios îşi poate imagina că spiritul său urcă spre cer, în cursul vieţii, treaptă cu treaptă, până la întâlnirea cu Dumnezeu. Pe această dublă spirală în trepte se poate urca, dar şi coborî, aşa cum se întâmplă şi în dialectica vieţii marcată de aspecte contrare: bine şi rău, frumos şi urât, adevăr şi minciună etc. Este bine să amintim de “Coloana infinitului” a lui Brâncuşi, pentru a compara double helix cu o scară verticală spre infinit, având o încărcătură similară de semnificaţii. Nu trebuie neglijată nici semnificaţia tehnică de şurub a cofiguraţiei elicoidale, precum şi mişcarea pe traiectorii elicoidale a particulelor electrice în câmp magnetic, aşa cum întâmplă când “vântul solar” creează aurorele polare, care fascinează prin apariţii spectaculoase. Evident, este doar una din conexiunile prin care Terra este conectată la Univers.
Soclul rotund, care aproximează harta României, exprimă simbolic „insula culturală de latinitate” din această zonă a Europei, situată lângă Dunăre, Carpaţi şi Marea Neagră, alăturare benefică de elemente geografice care ne face unici în lume. Printr-o politică înţeleaptă de modernizare a infrastructurii şi de promovare activă a intereselor proprii, ar trebui să profităm de disponibilităţile naturale ale României pentru a ajunge în topul turismului mondial. Aceste interpretări tulburătoare ale configuraţiei logo-ului sunt suficiente pentru a propune factorilor de decizie să analizeze posibilitatea construirii la dimensiuni mari a acestuia, într-o locaţie situată într-o piaţă, într-un parc, la o intersecţie de străzi sau în alt loc de larg interes public. Întreaga structură se poate realiza din elemente modulare dispuse pe un ax central din metal, beton sau alte materiale rezistente la solicitările mecanice. Prin delimitarea laterală a scării în spirală cu balustrade solide, se poate ajunge în siguranţă la înălţime, pentru a oferi un câmp larg de vizibilitate doritorilor de senzaţii magnifice. Pe lângă axul central, stabilitatea întregului ansamblu poate fi asigurată de coloane laterale, dispuse eventual în cruce, care sunt prevăzute, la diverse nivele, cu punţi de trecere şi balcoane, pentru a optimiza căile de acces. Într-o altă variantă constructivă, coloanele laterale sunt înlocuite cu turnuri având scări interioare sau chiar ascensoare. Construcţia câştigă în prestanţă dacă este prevăzută cu surse de lumină şi chiar cu o instalaţie centrifugală pentru pulverizarea apei sub presiune, care asigură în sezonul cald, pe distanţe de ordinul zecilor de metri, un microclimat artificial cu indicele de confort termic îmbunătăţit. Se pune firesc întrebarea tulburătoare: dacă Parisul are Turnul Eiffel, la New York se află Statuia Libertăţii, oare de ce în Bucureşti să nu existe un simbol recunoscut în toată lumea ? Răspunsul îl pot da aleşii neamului care ne reprezintă interesele într-o lume marcată de o criză economico-financiară profundă şi o concurenţă fără precedent pe traiectoria devenirii umane în aspiraţia la fericire. Creativitatea sub semnul valorilor perene de bine, frumos şi adevăr, este elementul fundamental pentru prevenirea “şocului viitorului” în mileniul trei. Prin schimbarea modului de acţiune umană, România poate câştiga competiţia.
Vasile Tudor, protelisav@yahoo.com
