> Alegere. Dacă ar fi să aleg între două „pedepse” – mărturisea o cochetă doamnă – aş prefera să fiu obligată să fac trotuarul până după ce voi împlini 60 de ani, decât să observ cum, după cei 50 ai mei, tot mai puţini bărbaţi îşi întorc privirea după mine, mă curtează, îmi fac aluzii…
> Bărbi. El: în fiecare dimineaţă, după ce mă bărbieresc, am senzaţia că întineresc cu zece ani. Ea: şi n-ai putea încerca să te bărbiereşti… seara?
> Clanţă. Obiect uzual, casnic, ataşat oricărei uşi. Dar şi termen, îmbogăţit de geniul lingvistic al românilor, prin omonimie şi argou, cu cel puţin încă două sensuri, oarecum înrudite. Primul priveşte gura, vocea mereu vie şi acuzatoare a nevestelor (un posibil sinonim arhaic ar fi „meliţă”). Secundul, ilustrează sexul oral, de regulă plătit, practicat în grabă, pe furiş… O excepţională, deoarece este reală, dovadă a intersecţiei şi confuziei între sensurile comune ale „clanţei” este cea petrecută, recent, într-o parcare de pe „centura” Focşanilor, unde o insistentă fătucă îşi oferea serviciile unui sucevean, tânăr şofer de camion încărcat cu scânduri. Din păcate, lângă flăcăuaş se afla mama acestuia, intrigată de ciudăţenia ofertei… „Ce tot vrea, ce vinde fătuca aiasta?” a întrebat bătrâna… „Ia, clanţe, a parat feciorul”. „Şi cât vrea pe o bucată”?, a insistat curata ţărancă. Vreo 10 lei, zice băiatul… Păi ia şi tu măcar trei, că-s mai ieftine decât la noi în sat, l-a îmboldit femeia… Sancta simplicitas…
> Felatio (humanum est…). O nouă dovadă – dar oare mai era nevoie? – că această practică intimă poate oferi plăceri femeii şi nu doar bărbatului „beneficiar”: un cuplu englez de îndrăgostiţi (ea de 29 de ani, el de numai 17) a trebuit să petreacă o noapte în arestul Poliţiei. Asta după ce femeia a refuzat, categoric, să-şi întrerupă prestaţia orală – şi, scrie presa, foarte… vocală – oferită iubitului ei într-o recentă noapte, într-o staţie londoneză de autobuz… În ciuda insistenţelor agenţilor constatatori, ba chiar împotriva rugăminţilor tandre ale adolescentului înroşit la faţă (desigur, de ruşine)…
> Hazard. Nu există – spunea un sceptic (ori un realist?) – fiinţe umane (bărbaţi ori femei) ideale în sine, perfecte la modul absolut, providenţiale ca vocaţie intrinsecă. Există doar fiinţe, entităţi care apar în viaţa noastră – ori noi ne intersectăm, benefic, cu drumul vieţii lor – la un anumit moment potrivit, oportun, fertil pentru ambele părţi, ori numai pentru una din acestea…
> Înfrângere. Cea mai mare înfrângere – dar nicidecum una rarisimă – pentru o femeie este să constate că nu izbuteşte, în ciuda celor mai sincere şi susţinute eforturi ale ei să-l facă fericit (ori măcar mulţumit) pe bărbatul pe care-l iubeşte.
> Logică. O perfectă (?) demonstraţie de logică feminină făcută de o fată bătrână unei colege de suferinţă. Bărbaţii buni sunt urâţi. Cei frumoşi nu sunt buni. Cei frumoşi şi buni sunt gay. Cei buni, frumoşi şi heterosexuali sunt deja însuraţi. Cei acceptabili şi bogaţi se tem că noi vrem să le luăm banii. Cei acceptabili, dar săraci vor să ne ia banii. Cei frumoşi nu ne consideră destul de frumoase pentru ei. În fine, cei care ne consideră frumoase sunt prea timizi ca să preia iniţiativa şi fug atunci când o preluăm noi. Iată de ce atâtea femei minunate rămân nemăritate!
Dicţionarul lui Cezar: De la alegere, la satisfacţie
Publicat joi, 3 februarie 2011 de clement.media. Categorie: agora.
1 2
Comentariul dvs.
ClementMedia.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!