prof. univ. dr. ing. Radu CENUŞĂ:
La sesiunea adunării generale a ONU din 20 decembrie 2006 (rezoluţia 61/193) s-a
luat hotărârea ca anul 2011 să fie desemnat drept Anul internaţional al pădurilor, din considerentul promovării unei gestiuni, a unei conservări şi a unei dezvoltări durabile a pădurilor de pe întreg mapamondul, în interesul generaţiilor prezente şi viitoare. Manifestările, care se desfăşoară în perioada octombrie 2010 – decembrie 2011, sunt extrem de diversificate ca tematică şi ca extindere spaţială, de la simpozioane ştiinţifice până la festivalul internaţional de film despre păduri.
Forumul pentru păduri al naţiunilor unite (UNFF) a lansat sigla acestui eveniment, ca o expresie sintetică a situaţiei actuale a pădurilor globului, care constituie cele mai extinse şi mai complexe ecosisteme terestre. Pădurile lumii oferă o multitudine de produse şi de servicii, rolul lor pentru dezvoltarea umanităţii fiind de neînlocuit. Aceste binefaceri ce decurg din păduri sunt reprezentate simbolic prin logo-ul anului internaţional al pădurilor, care este conceput ca un veritabil sol al importanţei pădurilor pentru viaţă, atât în ţările bogate cât şi în cele sărace, atât în nord cât şi în sud, atât in Europa cât şi în Africa. De aceea este deosebit de expresiv, fiind explicit atât pentru neştiutorii de carte, cât şi pentru universitari.
În general, văzută de la distanţă, această siglă se prezintă sub forma unui arbore, a cărui coroană este încărcată cu 11 elemente, fiecare purtând o semnificaţie distinctă. Arborele susţine prin trunchiul său (care reflectă clar capacitatea de suport) o coroană de formă sferică care duce cu gândul la globul terestru, deci la un întreg, la o reprezentare în interiorul căreia toate elementele interacţionează. Prin desenul acestei coroane, este prezentată multitudinea funcţiilor pe care pădurea le îndeplineşte, de producţie, de protecţie, de recreare, de conservare a biodiversităţii, precum şi interacţiunile dintre diversele organisme care vieţuiesc la adăpostul pădurii, care contribuie la crearea unui mediu specific. O definiţie dată pădurii de silvicultorii români arată că ”Pădurea este o unitate a biosferei, constituită dintr-o biocenoză edificată de arbori şi staţiunea pe care aceasta o ocupă, ambele legate printr-un permanent schimb de materie, energie şi informaţie”.
În centrul coroanei se află omul, reprezentantul relaţiilor strânse dintre pădure şi umanitate, principalul beneficiar al binefacerilor pădurii, dar şi cauza dezechilibrelor la care a fost supusă pădurea în ultimele milenii. El este totodată purtătorul responsabilităţii privind viitorul pădurii şi, implicit, propriul său viitor.
Mărul simbolizează totalitatea fructelor care constituie hrana unei largi pături de populaţii, baza unei industrii alimentare prospere şi a unui comerţ internaţional înfloritor. Totodată, mărul reprezintă originea majorităţii speciilor de arbori fructiferi ai căror strămoşi se găsesc încă în păduri, constituind, prin sălbăticia lor, o valoroasă resursă genetică. Poate că plasarea mărului deasupra capului omului în această imagine nu este întâmplătoare căci, simbolistic vorbind, mărul mai înseamnă alungarea din paradis. Or omenirea fără înţelepciune, cumpătare, fără respectul vieţii, poate fi la originea celei de-a doua catastrofe, care va fi mai gravă decât izgonirea din rai: dispariţia vieţii pe pământ.
Pe partea dreaptă a axei trunchi – om – măr este desenat un nor, care evidenţiază rolul mediogen al pădurii care exercită modificări asupra radiaţiei solare, nivelarea extremelor climatice, modificarea regimului hidric, purificarea aerului, influenţa exercitată asupra circuitului dioxidului de carbon etc.
Cele două linii şerpuitoare, malurile unui curs de apă, simbolizează rolul ecoprotectiv al pădurii, de protecţie hidrologică şi antierozională. Se afirmă destul de des că pădurea este casa apelor, ea regularizând debitele excesive, combătând seceta, asigurând apa potabilă curată. Totodată pădurea reprezintă cea mai eficientă pavăză împotriva eroziunii solului. La nivelul României, pădurile de protecţie a apelor reprezintă 16,6% din suprafaţa totală a pădurilor, iar cele de protecţie a solurilor, 22,6%.
Casa, ca simbol, este expresia funcţiei productive a pădurii. Înainte de toate, nu trebuie uitat că pădurea a fost primul adăpost al omului primitiv, prima sa sursă de hrană şi de îmbrăcăminte. Pădurea este furnizoarea celui mai ecologic material de construcţie, lemnul, utilizat după cum se ştie la construcţia a milioane de case pe tot globul, la fabricarea diverselor obiecte de mobilier, la fabricarea hârtiei. Totodată, biomasa lemnoasă este purtătoarea unei energii ieftine şi nonpoluante, cu perspective mari de utilizare. Lemnul este materialul care are cea mai mare eficienţă în stocarea dioxidului de carbon, gazul cel mai încriminat în producerea efectului de seră şi implicit a modificărilor climatice globale. Din această perspectivă, pădurea a devenit o resursă strategică globală, regenerabilă, este adevărat, însă limitată şi dependentă de activitatea antropică.
