psih. Mihaela BABAN:
Tulburarea de hiperactivitate/deficit de atentie (ADHD) reprezinta un sindrom clinic
definit, care se caracterizeaza prin limitarea inadecvata pentru vârsta a atentiei, asociata, de cele mai multe ori, cu impulsivitate si hiperactivitate. Este un sindrom definit în totalitate prin comportament, fara sa existe un marker biologic specific.
De-a lungul timpului, ADHD a cunoscut diferite modificari de terminologie (disfunctie cerebrala minima, sindrom hiperkinetic, tulburare cu defect de atentie etc.). În prezent, Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, editia a IV-a, revizuita (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, DSM-IV-RT) clasifica tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie (ADHD) în mai multe categorii (tipul predominant neatent, tipul predominant hiperactiv-impulsiv, tipul combinat si un ADHD fara alta specificare).
Incidenta ADHD la copiii scolari este estimata între 3-7% (SUA), cu variatii cuprinse între 1 si 10% (Germania). Aceste variatii se datoreaza diferentelor induse de criteriile de diagnostic si de modul de aplicare al acestora în diferite areale geografice.
ADHD are o prevalenta crescuta, un puternic impact personal si social si, deseori, este asociat cu alte tulburari de dezvoltare sau psihiatrice.
La copil, ADHD se regaseste mai frecvent la sexul masculin, sex ratio fiind de 3-6:1. Diferenta dintre sexe are o mare importanta. Fetele diagnosticate cu ADHD sunt afectate mai mult din punct de vedere cognitiv sau al atentiei, comparativ cu baietii, la care domina componenta hiperactiva/impulsiva.
Studiile clinice întreprinse au demonstrat ca tipul combinat de ADHD (tulburari de atentie, hiperactivitate, impulsivitate) predomina comparativ cu tipul cu tulburari de atentie, raportul fiind de 2,4:1.
ADHD recunoaste numeroase etiologii. Factorii genetici, leziunile/anomaliile cerebrale (anomaliile lobilor centrali si a ganglionilor bazali), disfunctiile neurotransmitatorilor (dopamina, norepinefrina) joaca un rol important în originea ADHD, în timp ce o multitudine de factori de mediu joaca un rol esential în expresivitatea acestui sindrom.
Cunoasterea acestei entitati pentru medicul pediatru este importanta. Deseori, acesta reprezinta un element-cheie în ceea ce priveste identificarea copiilor cu ADHD, orientarea acestora în serviciile de psihiatrie pediatrica, contribuind la evaluarea clinica si terapeutica a acestor pacienti.
