Dicţionarul lui Cezar: De la asistaţi (social), la snobilime

> Asistaţi (social). Celor – deja prea mulţi – care profită de acest statut li s-ar potrivi neo-proverbul „Cine nu munceşte…ne mănâncă”.
> British. „Aveţi dreptul legal la o ultimă ţigară”, îi spune călăul condamnatului la moarte. „Nu, mulţumesc, încerc să mă las de fumat”…
> Cash. Până la urmă, nu banii aduc fericirea (şi nici numărul lor, cum se mai susţine), ci felul în care ştii să-i cheltui pentru a te simţi măcar o clipă mulţumit, bucuros, fericit.
> Coarne. Îl vezi pe ăsta? E atât de încornorat, încât pentru a face amor cu nevasta el trebuie, bietul, să se deghizeze în… vecin.
> Duşman. Xenofobia intrinsecă a francezilor – o notă a „specificului naţional”? – este mereu activă. Dacă între, 1870-1945, germanii erau „ceilalţi”, în ultimele decenii imaginea inamicului – celui ostil „nouă” – e întruchipată de musulmani (cei care destabilizează periferiile, comit acte teroriste, violează franţuzoaice şi îşi obligă surorile să-şi acopere, în public, faţa), iar mai nou de ţigani (care crează focare de infecţie socială, fură, cerşesc). Astfel este asigurată permanent o grilă de interpretare şi de mascare a eşecurilor politice, uşor şi comod de umplut de setea de eveniment şi de nevoia justiţiară, de acuzare, specifică presei cotidiene.
> Eco (string). Firma britanică H&M a lansat pe piaţă un „microstring” (dacă admiteţi acest… megapleonasm vestimentar) feminin, din hârtie reciclată. Şnuruleţul şi „petecuţul” frontal sunt concepute, se vede (că se cam… vede, atât prin, cât şi pe lângă ele…) cu o imensă milă pentru arborii Planetei. Producătorul ne asigură că „timbrul cu elastic” e făcut dintr-un material uşor, catifelat şi rezistent, identic celui din măştile dentiştilor. El este utilizabil în caz de urgenţă (la îmbrăcare ori la dezbrăcare, nu ni se spune), iar un set de 3 „frunze celulozice” are o mărime comparabilă cu cea a cutiuţei de rimel, deci va fi lesne de ascuns în poşeta oricărei cochete. Observ că nostalgia Paradisului originar începe să dea roade: vom avea loc cu verdeaţă, tot mai multă căldură şi vom umbla… în fundul gol.
> Frică. N-am putut scrie „literatură de sertar” – s-ar putea „scuza” un bătrân scriitor – deoarece sertarele (minţii? – n.a.) îmi fuseseră încuiate şi sigilate.