> Amnezie. Ar fi indicat – ca să nu zic salvator – ca bărbaţii însuraţi să-şi scoată din
cap, să-şi uite greşelile, gafele. Ar fi şi inutil ca două persoane să-şi amintească şi reamintească mereu aceleaşi lucruri…
> Bordel. În perioada interbelică, stabilimentele de plăcere pariziene erau proiectate de arhitecţi specializaţi. Holurile, scările erau astfel concepute încât clienţii să nu se intersecteze, camerele erau gândite şi decorate diferit, de la salonul Ludovic al XVI-lea la budoarul Marie-Antoinette, de la camera japoneză la cabina de vapor în care patul se mişca sugerând ruliul şi la compartimentul de tren, în care, pentru un plus de senzaţii tari, intra – la momentul crucial – un controlor „sever”, cu uniformă şi chitanţier de amenzi. Cele peste 200 de stabilimente de toate categoriile au fost desfiinţate după Eliberare, patronii lor fiind acuzaţi de „colaboraţionism” cu ocupantul german (de fapt, singura lor posibilitate de a funcţiona). Fabienne Jamet, patroana celebrului „One-Two-Two”, laudă, în „Memoriile”, sale comportamentul militarilor nemţi, curaţi, disciplinaţi, generoşi. Din nefericire, epurarea morală şi arhitecturală postbelică a însemnat pierderea multor artefacte preţioase (tablouri de Toulouse-Lautrec, metaloplastii Art-Deco, mobilier original etc.).
> Ceasornic (de perete). Singurul obiect imposibil de furat dintr-o instituţie publică, deoarece toţi funcţionarii stau mereu cu ochii la el.
> Despuiere. O celebră butadă ne întreba: ce nu face niciodată un bărbat? Răspunsul corect ar fi: nu îmbracă niciodată o femeie, după… Iată că grăbiţii „metrosexuali” de azi uită, se pare, şi tehnica subtilă, gradată, a despuierii de veşminte a iubitei. Sociologii ne avertizează că sub presiunea poruncilor cotidianului şi sub proasta influenţă a filmelor şi revistelor XXX (care ne îndeamnă să mergem direct la ţintă), strănepoţii de azi ai lui Adam pierd unul dintre rafinamentele şi premisele plăcerii erotice.
> Fericire (la îndemână). A trăi deplin trecătoarea clipă se poate învăţa: ce bine, ce simplu este să cauţi motive de a te simţi bine, bucuros, într-o zi pe care meteorologii o prevestesc ca fiind mizerabilă… Să luminezi cu razele soarelui din inima şi sufletul tău o zi ploioasă, rece, aparent deprimantă. Dar câţi dintre noi se pot smulge din chingile tristeţii?
> Prenume. Conform unui studiu „made in France”, femeile al căror prenume se termină în „a” au mai mulţi parteneri sexuali decât celelalte. Numărul amanţilor întâlniţi, altfel zis, de Laura, Tania ori Nadia este de 9,6 (de ce aşa, oare ultimul o fi avut vreo hibă?), faţă de o medie naţională feminină de numai 1,1. În „Top 10” al norocoaselor se regăsesc nu mai puţin de 7 nume feminine terminate în prima literă a alfabetului, în ciuda faptului că acestea sunt destul de rare: niciunul nu figurează în lista primelor 20 de prenume înscrise la Starea Civilă. Autorii cercetării nu pot explica fenomenul, ei fiind înclinaţi să bănuiască doar că asemenea prenume oarecum „exotice” atrag şi cuceresc mai lesne. Să fie – îmi dau şi eu cu părerea – atât de atrăgător sufixul „a” deoarece vine de la Adam? Oricum, concluziile nu-s deloc aplicabile la onomastica băştinaşă (atâta vreme cât, de pildă, castul prenume Marie – cel mai frecvent la franţuzoaice – devine la noi Maria şi dă tot raţionamentul peste cap ).
> Sirtaki. Dacă tot vorbim aici, adesea, de impostură lucrativă, aflaţi că paşii celebrului dans – de pe urma căruia probabil că Grecia îşi asigura până deunăzi (cu consumaţia şi cazarea aferente) un sfert din PIB – a fost „născocit” abia în 1964, deoarece paşii originari ai adevăratelor dansuri populare se dovediseră prea dificili pentru actorul (de origine diluat mexicano-irlandeză, dar nicidecum grecească, cum ni l-a impus rolul cretanului hedonist) Anthony Quinn (1915-2001), la turnarea celebrului film „Zorba grecul”. Simulacrul amintit se inspiră totuşi din anumite jocuri tradiţionale elene, precum sirtos ori hasapikos, dar invenţia stilizată, aducătoare de mult bănet patriei natale, se datorează exclusiv coloanei sonore şi coregrafiei imaginate de echipa legendarului Mikis Theodorakis (n.n. 1925).
> Ţâţe. Gerontologul german Karen W. susţine că bărbaţii care petrec zilnic 10 minute admirând în tihnă sânii unei femei frumoase îşi sporesc speranţa de viaţă cu 5 ani. Să mai adaug că autorul studiului citat este o femeie? Nu o voi contrazice, deoarece procedura este delicioasă, „tratamentul” prescris mai mult decât suportabil. Doar că mă întreb: oare ce reţetă similară de longevitate ar putea propune doamnelor un gerontolog… bărbat?
> Venus (din Milo). Iată cum poţi ajunge dacă începi să-ţi rozi unghiile încă din copilărie.
> Zece. Recente studii stabilesc că orgasmul feminin durează între 10-60 secunde. De câteva ori mai mult decât cel masculin. Avantaj… primire! Ca să nu mai amintim de şansa – exclusivă – de a trăi „explozii” de plăcere multiple, în cascadă… Şi asta nici măcar nu mai depinde exclusiv de prestaţia (şi nici măcar de prezenţa bărbatului, ci – la o adică – de calitatea unor baterii… (Cezar STRATON)
