Tuberoza, floarea narcotică

Camelia SIMA:

Pe o tijă fragilă şi delicată, un ciorchine de clopoţei albi îşi spune povestea. Un miros greu şi dens, care se păstrează până la 48 de ore de la tăierea florilor, vorbeşte despre albul pur şi halucinant, despre devorarea prin miros. Se numeşte… tuberoză.
Există o legendă în Franţa care spune că, pentru a fi ferite de nebunia iubirii, tinerele fete nu trebuie să miroasă floarea de tuberoze după lăsarea serii şi tot din aceeaşi ţară ne-a rămas întâmplarea picantă potrivit căreia metresa lui Ludovic al XIV-lea, Louise de la Valliere, pentru a-şi demonstra inocenţa faţă de regina Maria Tereza care o bănuia însărcinată, a umplut vazele din camera sa cu flori de tuberoze, ştiut fiind faptul că mirosul lor persistentle le indispune pe femeile gravide.
Această floare este însă originară din Mexic, ţară în care aztecii o numeau omixochitl, os de flori, şi o utilizau pentru proprietăţile sale antiinflamatorii şi antispasmodice.
Copleşitoare, ameţitoare, subjugantă, tuberoza a fost adusă în Europa în secolele XVI-XVII şi actualmente se cultivă în Italia, Spania, Egipt şi India, unde se mai numeşte Rajnigandha, ceea ce înseamnă noapte mirositoare în hindi şi este utilizată şi acum în ritualurile de nuntă. Medicina ayuredică foloseşte tuberoza pentru faptul că poate induce stări emoţionale profunde, amplifică inspiraţia artistică, stimulează creaţia şi poate aduce linişte pentru corp şi minte.
  Interesant este însă şi faptul că tuberoza a fost folosită în epoca victoriană ca şi floare de înmormântare.
Provenind din familia Agavelor, tuberoza este considerată un simbol al voluptăţii şi al amorului senzual, iar tehnica de extracţie utilizată este enfleurage. Pentru a obţine însă două sute de grame de absolut de parfum sunt necesare 1.200 kilograme de flori, şi de aceea actualmente se recurge la chimie pentru recrearea mirosului său. Nota sa mielată este reconstruită cu aldehida C18, tip cocos, iar faţetele sale tulburătoare sunt un amalgam de ulei Niobe, salicilat de metil, aldehidă MNA şi hidroxicitronellal.
Tuberoza apare în parfumerie în epoca barocă, atunci când uleiul de tuberoze era folosit pentru parfumarea părului şi în parfumurile clasice ale secolului XX. Notele sale îmbogăţesc corpul parfumurilor albe, de tip floral, se întâlnesc mai rar sau aproape deloc în parfumeria masculină şi fac legea seducţiei în parfumurile orientale, chiar dacă nu este atât de des utilizată precum iasomia şi trandafirul.