psih. Gabriela CLEMENT:
O persoană adultă, matură se confruntă cu diverse situaţii, trăieşte experienţe noi, îşi
asumă foarte multe responsabilităţi şi este nevoită aproape în permanenţă să ia diverse decizii. Unele dintre ele par mai puţin importante pentru că, cel mai adesea, persoana le ia în mod automat, în cadrul unei rutine zilnice, cu care s-a obişnuit. Altele, în schimb, sunt atent cântărite, mai ales dacă vizează schimbări majore, au un efect pe termen lung, implică şi alte persoane apropiate.
Poate că cea mai grea decizie pe care este nevoită să o ia o mamă, la un moment dat, este aceea de a se separa de copilul său, pentru o perioadă mai lungă de timp (câteva luni, câţiva ani). Din păcate, tot mai multe mămici decid să caute un serviciu în străinătate pentru că sunt nemulţumite şi îngrijorate de situaţia materială pe care o au.
Motivaţia lor cea mai puternică, se pare, este chiar existenţa copiilor, dorinţa de a le oferi o viaţă mai bună, mai prosperă, un viitor lipsit de griji şi necazuri. Dorinţa de a avea un confort material, o existenţă echilibrată şi stabilă, este legitimă până la urmă, însă această problemă este atât de complexă, încât implică foarte multe aspecte. Un copil nu trebuie să fie considerat niciodată ca fiind un adult în miniatură. Nevoile unui copil sunt foarte diferite faţă de cele ale unei persoane adulte. Pentru copil, ziua de ieri nu există, iar cea de mâine este foarte departe! Ceea ce contează cu adevărat pentru el este doar prezentul şi prezenţa celor care îl iubesc şi faţă de care se simte ataşat. Pentru un părinte are importanţă de unde cumpără şi cât dă pe o hăinuţă pentru copilul său. Cu cât ea este mai scumpă, cu atât creşte stima de sine şi încrederea în sine a adultului. Copilul are o imaginaţie foarte bogată şi, de aceea, chiar şi cu puţini bani, un părinte îl poate face să se simtă foarte mândru de felul în care este îmbrăcat. Copilul se poate plictisi foarte repede de jucăriile sale şi nu întotdeauna soluţia cea mai potrivită este aceea de a-i cumpăra şi mai multe jucării, ci aceea de a-l ajuta să-şi imagineze tot felul de jocuri noi cu jucăriile vechi, uitate într-un colţ de casă. Viaţa, pentru un copil, este un joc, o magie, o curiozitate. Deseori el întreabă: „ce este asta?” sau „de ce?” şi în acel moment are nevoie de cineva care să-i răspundă, să fie lângă el. Foarte mulţi părinţi se minunează peste ani, atunci când copilul lor îşi aminteşte cu plăcere ziua în care a învăţat să meargă cu bicicleta pentru prima oară sau ziua în care a fost pentru prima dată la patinoar; cum şi-a sărbătorit într-un an ziua de naştere sau povestea lui preferată pe care deseori i-o citeau înainte de culcare.
