L.D. CLEMENT:
Un oarece studiu realizat recent de unul dintre cele mai cunoscute site-uri de recrutare din România (cercetare menită – nota bene – şi pentru a menţine atenţia asupra site-ului respectiv, nu doar de dragul informării potenţialilor clienţi) arată că, în contextul crizei, majoritatea tinerilor (unii dintre ei absolvenţi sau nu demult absolvenţi) ar fi renunţat la pretenţii salariale pe care le vor fi avut anterior ei sau alţii ca ei. Şi mai arată că, pe fine de an, “timid” (într-o părere…) oferta de joburi ar fi început să crească. Unde, cum – e dificil de desluşit (şi poate că nici nu merită să adânceşti chestiunea). Însă ce evidenţiază, cu adevărat interesant, studiul sunt unele dintre cele mai bine plătite meserii din România momentului. Şi că printre cele mai mari lefuri (media – 608 euro/ lună) le-ar atrage “specializările tehnice” (vizaţi fiind exact inginerii, despre care cu ceva vreme în urmă se zicea că n-ar mai avea rost prin ţară; acum s-ar spune că ar exista pentru ei posturi berechet; dar ei – mai ales – nu trebuie, credem, să ia vestea de bună). Şi nu în cele din urmă contabilii şi juriştii. Dar în vârful ascuţit al topului s-ar afla, de fapt, analiştii de afaceri, cărora li s-ar oferi un salariu mediu lunar de 620 euro. Ce s-ar putea înţelege de aici? Şi că criza e… doar pentru căţei. Şi că vor fi existând, pe ici-colea, dulăi (şi nu tocmai la angajaţi mă gândesc!) cu afaceri care duduie, în scârba crizei. Sau, cine ştie (în afară de ce ştiu ei)?, chiar din criză nutrindu-se.
